Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   Fondurile europene, orientarea estică şi…

Fondurile europene, orientarea estică şi spiritul civic din Găgăuzia

Am ajuns în autonomia găgăuză, la Congaz, pentru a participa la lansarea unei întreprinderi de salubritate, aceasta urmând să acorde servicii şi locuitorilor a două sate din apropiere, Cotovscoe şi Chioselia Rusă. Întreprinderea a fost deschisă pe banii Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), cu suportul mai multor state europene, dar şi cu resurse din bugetul R. Moldova, şi este printre primele de acest tip din satele R. Moldova şi prima din autonomie. Pentru serviciile prestate, locuitorii urmează să achite sume modice, de vreo 30 de lei pe lună. În schimb, vor scăpa de problema deşeurilor şi a troienelor pe timp de iarnă.

509-gaguazia12Un număr de 10—15 săteni, majoritatea de vârstă înaintată, pe de o parte, şi recent angajaţii la salubritatea locală, alături de câţiva salariaţi ai primăriei, pe de altă parte, au participat pasiv la eveniment. Başcanul Mihail Formuzal, aflat pe sfârşit de mandat, le-a mulţumit donatorilor externi, autorităţilor centrale şi i-a felicitat pe cei trei primari pentru iniţiativa de a aplica şi a obţine grantul occidental. Şi primarii au transmis mulţumiri donatorilor, dar şi başcanului. Un reprezentant al Cancelariei de Stat a buchisit câteva fraze într-o rusă sumară, cam hazlie, după care ştafeta a fost preluată de către clerul bisericii locale, care a aghesmuit, tractoarele şi maşinile cumpărate pe bani occidentali.

La scurt timp după festivitate, başcanul a dispărut, urcând într-o maşină de lux, care ar fi costat cam cât 2-3 tractoare, ce ar putea scăpa de deşeuri alte câteva sate din autonomie. Între timp, jurnaliştii, care doreau să-l întrebe pe Formuzal cum se împacă accesarea fondurilor europene cu declarata orientare spre integrarea în Uniunea Vamală a lui Putin, au fost nevoiţi să abordeze cu aceste întrebări sătenii. Aceştia, cam stânjeniţi, au dat răspunsuri despre loialitatea regiunii faţă de Moscova în fraze deja auzite de la susţinătorii acestei orientări externe, din Chişinău sau din alte zone ale republicii.

509-gaguazia22„Oamenii sunt pro-Moscova deoarece Rusia îi asigură cu locuri de muncă. Ne-am duce în Europa, dar nu ştim limba. Şi-apoi, ce ne pot oferi nouă europenii? Acolo poţi pleca doar ca turist”, spune Gheorghi Nedov, angajat al salubrităţii din Congaz. În mod absurd, Gheorghi, care, pe timpul URSS, a lucrat pe excavator în sat, după care a fost nevoit să plece la Moscova, nu conştientizează că, de fapt, acasă l-au adus investiţiile europene şi nu apropierea de Rusia. „Acum, mulţumită primăriei, mi-am găsit de lucru în sat, lucrez pe un excavator nou. Vrem să facem satul nostru mai curat, iar viaţa oamenilor mai uşoară.”

„În Găgăuzia – vacuum de granturi şi proiecte finanţate de UE”

Acest sat a mai beneficiat şi de alte fonduri europene, destinate iluminării stradale. Dar, potrivit lui Mihail Şaver, consultant PNUD, originar din Congaz, situaţia nu este aceeaşi în toate localităţile din autonomie.

„În Găgăuzia, sunt implementate puţine proiecte. Aici se simte un vacuum de granturi, proiecte finanţate de UE, în comparaţie cu alte zone ale R. Moldova, aşa că lumea e sceptică, populaţia simţindu-se neglijată şi izolată. Totodată, necunoaşterea limbii de stat nu permite ca oamenii, autorităţile din regiune să acceadă la granturi”, ne spune consultantul PNUD.

Şaver crede că de predilecţia populaţiei găgăuze pentru orientarea estică ar fi vinovaţi guvernanţii de la Chişinău, care au făcut prea puţin pentru integrarea acesteia în societate, dar şi politicienii locali, care speculează insistent acest subiect pentru a obţine dividende politice. „Chiar de la începutul discuţiilor despre integrarea europeană, oamenilor nu le-au fost explicate beneficiile acestui proces de apropiere de UE. A doua problemă e generată chiar de politicieni, care sunt interesaţi de divizarea societăţii. E mai uşor să discuţi despre geopolitică, decât să te angajezi în rezolvarea problemelor locale. La toate alegerile, cele pentru funcţiile de başcan sau de primar, se vorbeşte despre geopolitică: Rusia sau UE? Dar nu se vorbeşte de ce nu avem drumuri, de ce nu avem sisteme de aprovizionare cu apă sau canalizare”, conchide consultantul PNUD.

Această abordare a politicienilor de la Comrat poate fi definită ca sindromul „buncărului”, inspirată din filmul lui Emir Kusturica „Podzemlje”, în engleză „Underground”. Pelicula relatează o istorie despre cum, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, un grup de oameni se ascunde într-un buncăr, iar un şmecher preia iniţiativa şi îi ţine la subsol timp de 50 de ani, spunându-le că războiul continuă. În acest răstimp, liderul de grup beneficiază de pe urma a tot ce produc exilaţii din subsol, chipurile pentru necesităţile luptei cu fasciştii. Exact aşa funcţionează schema politicienilor din autonomia găgăuză, care îşi sperie alegătorii cu unirea R. Moldova cu România şi cu Europa „homosexuală”, promiţându-le izbăvirea şi bunăstarea într-o uniune vamală care nu mai ajunge să capete contur.

Guvernanţii de la Chişinău au potrivit singuri ceasurile găgăuzilor după ora Moscovei

La rândul lor, guvernanţii de la Chişinău sunt responsabili că, timp de aproape 25 de ani, au lăsat baltă această regiune, potrivind singuri ceasurile din casele găgăuzilor după ora Moscovei. În loc să se elaboreze politici de stopare a tendinţelor separatiste din această enclavă, care acum îi îngrijorează pe mulţi, s-a recurs la o cale greşită, de utilizare a pârghiei fondurilor bugetare, ca metodă de presiune şi cuminţire a autorităţilor de la Comrat. De fapt, metoda este utilizată în raport şi cu alte autorităţi publice locale. „Doriţi subvenţii nu cu ţârâita sau fonduri pentru rezolvarea problemele localităţilor, fiţi ascultători şi mai şi aderaţi la partidul nostru”, asta au auzit aleşii locali în toţi aceşti ani. Schimbarea acestui sistem doar în Găgăuzia ar fi dus inevitabil la reformarea lui pe întreg teritoriul R. Moldova, iar atunci şefii de partide ar fi pierdut banii care se scurg în buget şi care sunt furaţi, fără a mai ajunge în raioane. Un exemplu este reforma administraţiilor publice locale, anunţată de ani buni, cerută de europeni şi trenată de politicienii de la noi.

O altă problemă care putea fi rezolvată este „salvarea” găgăuzilor de propaganda rusească, care transformă televizorul în tembelizor. Pentru aceasta nu e nevoie de reforme sau bani, e suficient ca 2-3 politicieni să nu mai paraziteze pe seama posturilor tv ruseşti. Însă se pare că banii care vin din publicitatea de la aceste televiziuni sunt mai valoroşi decât siguranţa naţională. În consecinţă avem, şi aici vorbesc doar de autonomia găgăuză, o populaţie ruptă de realitatea din R. Moldova, fiind conectată la alta – aflată la 1000 km distanţă şi care este ostilă R. Moldova.

„Nu mai ţin minte când am văzut ultima oară o ştire de la Chişinău”

O locuitoare din Congaz ne confirmă că ceea ce se întâmplă dincolo de hotarele administrative ale regiunii lor de mult nu mai reprezintă interes pentru ea. „Eu nu ştiu nimic despre ce se întâmplă în R. Moldova, nu mă interesează. Lucrez împreună cu soţul la Moscova. Nu mai ţin minte când am văzut vreo ştire de la Chişinău, în grila tv pe care o avem există doar un post tv de la Chişinău, Moldova 1, pe care nu-l privim”, ne spune Maria Telpiz.

Rezultatul e pe potrivă. „Abia acum am văzut un ajutor european, iar Rusia ne ajută de mult. Un lucru elementar: Rusia nu mai cumpără merele şi o mulţime de oameni suferă. Cei de la Chişinău sunt de vină, pentru că au început vânzoleala asta cu integrarea în UE”, spune femeia.

O altă metodă simplă, care se pretează la realitatea tranziţiei interminabile de la noi, e cea de conectare a elitelor de la Comrat la resurse financiare republicane. E vorba de renumita „treucă” de la care politicienii găgăuzi sunt excluşi, deci ei nu au nici interese financiare de a păstra acest stat. O altă soluţie care ar implica o politică mai chibzuită şi care a tot fost repetată de-a lungul anilor de numeroşi experţi este promovarea în toate instituţiile statului, ministere, agenţii etc. a tinerilor din autonomie. Aceasta ar face ca o parte activă a acestei comunităţi să lucreze şi să fie interesată în dezvoltarea R. Moldova.

509-gaguazia2223Tot în Congaz am descoperit şi exemple pozitive, care ne fac să credem că există o şansă ca această comunitate să se regăsească în societatea moldovenească şi în comunitatea europeană. Cei de la PNUD susţin că, iniţial, primăria, după mai multe traininguri, a propus spre finanţare două proiecte: deschiderea întreprinderii despre care am vorbit şi organizarea unui centru comunitar pentru copiii cu dizabilităţi. Europenii le-au cerut să aleagă, iar primăria a optat pentru proiectul „Salubritate”. Părinţii copiilor cu dizabilităţi, însă, nu s-au dat bătuţi şi au dat dovadă de spirit civic rar întâlnit într-o localitate rurală din R. Moldova. S-au consolidat, au înregistrat o asociaţie, au colectat bani de la donatorii locali şi din străinătate, au fost ajutaţi de primărie şi au făcut să funcţioneze centrul de care în prezent beneficiază şi copiii din alte localităţi. E un exemplu cum, doar cu consilierea experţilor din Chişinău, şcoliţi, la rândul lor, de cei europeni, pot fi realizate lucruri frumoase. Asemenea iniţiative par chiar mai eficiente decât politicile guvernamentale.