Succesul înregistrat de ultimele teste ale reactorului le conferă oamenilor de ştiinţă undă verde pentru a continua cercetările pentru a obţine ceea ce este considerat de mulţi drept "Sfântul Graal" al energiei — tehnologia de a obţine energie din fuziunea atomilor de hidrogen, la fel ca în cazul Soarelui şi celorlalte stele.

De mai multe decenii oameni de ştiinţă din diferite părţi ale lumii urmăresc cu încăpăţânare acest obiectiv ambiţios: construcţia unui reactor de fuziune nucleară care să genereze energie în acelaşi mod în care o fac stelele. Încorporată în centrale energetice, această tehnologie de tip "stea în borcan" are capacitatea de a ne asigura, pentru totdeauna, energie infinită obţinută fără niciun fel de poluare. Iar conform informaţiilor care vin din Germania, oamenii de ştiinţă sunt cu un pas mai aproape de acest obiectiv.

Spre deosebire de un reactor nuclear tradiţional, de fisiune, care sparge nucleele atomice ale elementelor grele pentru a obţine energie, un reactor de fuziune funcţionează prin fuziunea nucleelor atomice ale elementelor uşoare şi transformarea lor în elemente mai grele. În cazul stelelor, în primă fază, doi atomi de hidrogen fuzionează pentru a produce un atom de heliu, un proces care eliberează uriaşe cantităţi de energie şi nu produce niciun fel de poluare radioactivă ca în cazul fisiunii nucleare. 
Mai mult decât atât, combustibilul folosit pentru reacţiile de fuziune nucleară este hidrogenul, cel mai abundent element chimic din Univers şi care poate fi extras foarte uşor din apă.

Însă, pentru a se produce reacţia de fuziune, este nevoie de nişte temperaturi comparabile cu cele din interiorul Soarelui, care să încălzească hidrogenul până ajunge în stadiul de plasmă. Această plasmă este atât de fierbinte încât ar topi pe loc orice material folosit pentru a o conţine. Aici intervine modul în care a fost conceput acest "stellator". Dispozitivul W7-X izolează fluxul de plasmă în nişte puternice câmpuri magnetice generate de uriaşe bobine superconductoare ce sunt răcite până aproape de zero absolut (-273,15 Celsius). Plasma — aflată la temperaturi de peste 80 de milioane (!) de grade Celsius — nu intră astfel niciodată în contact cu pereţii incintei în care se află.

Dispozitivul W7-X este cel mai mare şi mai sofisticat "stellerator" din lume şi funcţionează în cadrul Institutului Max Planck pentru Fizica Plasmei din Germania. Realizarea acestui ambiţios proiect reprezintă însă încununarea unui efort internaţional. Cele mai recente teste au fost derulate cu participarea unor oameni de ştiinţă de la Laboratorul de Fizică a Plasmei din Princeton, SUA (Princeton Plasma Physics Laboratory — PPPL).

David Gates, din cadrul PPPL, coordonează proiectul W7-X. Într-un mesaj email, el a confirmat că ultimele teste derulate s-au încheiat cu succes. Aceste teste au vizat verificarea modului în care funcţionează incinta magnetică pentru plasmă a reactorului W7-X.

Acest succes "pune bazele pentru operaţiunile de înaltă performanţă cu plasmă pe care le vom realiza în viitor", a subliniat Gates.

În ceea ce priveşte obiectivul pe termen lung, Gates a subliniat că reactoarele de fuziune nucleară, dacă vor fi construite cum trebuie, vor asigura pentru întreaga planetă energie infinită, sigură şi curată. "Sursa de combustibil este reprezentată de apa marină, suficientă pentru a ne ajunge pentru zeci de mii de ani. Produsul rezidual este heliu, un gaz inert. Un singur reactor viabil de fuziune nucleară are potenţialul de a asigura energie suficientă, sigură şi benignă din punct de vedere al impactului asupra mediului pentru toate naţiunile".

Până la urmă, într-o lume divizată de rivalităţi istorice între ţări, interese şi conflicte, acest lucru ar putea să fie o problemă. "Fuziunea este o problemă ce nu poate fi soluţionată decât prin colaborarea între naţiuni şi de care va beneficia întreaga planetă", a adăugat el.