Apărătorul drepturilor omului, președintele societății ruse Memorial, Serghei Kovaliov, și membrul Consiliului politic al Partidului Libertății Populare, Ilia Iașin, discută despre ultimele idei politice ale lui Boris Nemțov, într-o emisiune de la Radio Svoboda, moderată de Mihail Sokolov.
Mihail Sokolov: Aș vrea să discut despre testamentul prietenului nostru Boris Nemțov. În ultimele sale apariții publice, inclusiv în cele de la Radio Svoboda, Boris a vorbit despre planurile opoziției, despre acțiunile viitoare, despre cum ar trebui aceasta să se organizeze etc. Îmi amintesc că la un moment dat dictatorul rus Vladimir Putin, dictatorul în funcția de președinte, și-a exprimat regretul că nu poate sta de vorbă cu Mahatma Gandhi. Când Vladimir Putin va merge pe lumea cealaltă, acesta, probabil, va avea posibilitatea să stea de vorbă cu Boris Nemțov. În timpul vieții, în ultimii ani, el nu a comunicat cu Boris Nemțov, chiar dacă anume Nemțov a fost cel care a vorbit în spiritul lui Gandhi – despre o opoziție fără violență în fața acelor oameni, în frunte cu Putin, care au acaparat Rusia.
[Boris Nemțov: Totul va fi bine, noi trebuie să înțelegem că avem în față o luptă de lungă durată. Noi am ales calea pașnică de luptă, nu o revoltă armată, nu o lovitură de stat, nu o revoluție sângeroasă, pentru că rezerva maximă de revoluții a fost deja epuizată, am ales o cale pașnică. Plata pentru calea pașnică este timpul. Trebuie să fim gata pentru o muncă epuizantă, de lungă durată.]
Mihail Sokolov: A propos, în India opoziția adepților lui Gandhi față de colonizatori era însoțită de un număr mare de victime. Indienii erau omorâți de poliția colonială în timpul grevelor și a acțiunilor de protest. În acest sens, opoziția lui Boris Nemțov și a adepților săi a fost mult mai în spiritul lui Gandhi decât chiar la Gandhi. Acest spirit va fi menținut și în continuare?
Ilia Iașin: Sper foarte mult că da. Pentru că toate evenimentele de ultimă oră și toată logica evoluției conflictului politic din interiorul Rusiei se poate solda cu un război civil, dacă e să spunem lucrurilor pe nume. Totul indică asupra faptului că în Rusia lucrurile se mișcă către o confruntare civilă de proporții. Puterea face totul pentru a scinda societatea în „ai noștri” și „cei străini”, în dușmanii Rusiei și adepții președintelui, în adepții unui simbolic Maidan și în Antimaidan. Toată politica lui Putin pe parcursul ultimilor ani constă în crearea unei confruntări dintre diversele categorii din societate, a celor care sunt de acord și a celor care sunt împotrivă, în așa fel încât acestea să se bată cap în cap.
Nu ne-am dori un astfel de scenariu pentru țara noastră. Noi am fost, suntem și vom rămâne adepți ai unor transformări pașnice, consecvente, pentru țara noastră. Noi înțelegem foarte bine că dacă mâine va avea loc o revoltă sângeroasă, cea pe care o provoacă Putin, este puțin probabil ca în consecință Rusia să se transforme în statul pe care și l-a dorit Boris Nemțov, pentru care și-a dat viața, cel la care visăm cu toții – noi și alte zeci de mii de oameni, cei care au ieșit să-l comemoreze. Cel mai probabil, acest lucru va duce la o dictatură și mai mare. Iată de ce trebuie să ne mișcăm, fie și încet, dar foarte consecvent, către momentul în care Rusia va deveni un stat normal civilizat european, chiar dacă pentru asta trebuie să plătim un preț atât de cumplit.
Mihail Sokolov: Prin propaganda sa puterea, practic, omoară. A avut loc un omor politic, a fost ucis unul dintre liderii marcanți ai opoziției. Și e mai puțin importat dacă omorul a fost sau nu comandat de Putin, cum susțin unii, sau pur și simplu în atmosfera de violență televizată din țară unii au decis să anticipeze și să dea satisfacție puterii. Ce să facă acum opoziția?
Serghei Kovaliov: Eu aș spune că nici nu are rost să căutăm asasinii. Ei sunt foarte vizibili – sunt vârfurile puterii politice care au creat atmosfera de ură și furie în țară. Aici deja nu mai este important dacă a existat o comandă politică din partea serviciilor speciale sau nu. Este o consecință a unei isterii provocate în mod conștient. Așa că discuțiile despre comandatarii propriu-ziși sunt irelevante, aceștia sunt vizibili pentru toată lumea.
Acum, în ceea ce privește modalitățile în care se poate menține opoziția, aș vrea să rămân optimist. Bineînțeles că nu sunt în niciun caz adeptul războiului civil și al revoltei rusești inutile și neiertătoare – pentru că în actualele condiții o revoltă nici nu ar putea fi altfel. Există oare șansa să putem merge pe calea colegilor și fraților noștri din Europa de Est? O anumită șansă există. Dar, să fiu sincer, nu mi se pare prea mare. Când am avut fericirea și onoarea să comunic îndeaproape cu Andrei Saharov, îmi veneau adesea în minte gânduri despre cum ar fi fost într-o altă realitate, aproape fantastică. Printre mai bine de o sută de academicieni care își vedeau de știință și care au avut contribuții importante în domeniile lor, s-a găsit unul singur – Andrei Saharov. Imaginați-vă că în această sută s-ar fi găsit încă 15 sau mai bine 20 de astfel de minți lucide, chiar dacă nu ar fi fost la fel de curajoși și de profunzi, dar ar fi fost niște oameni fermi în convingerile lor. Eu cred că istoria Rusiei ar fi evoluat pe alt făgaș. Este puțin probabil să-i fi luat pe toți și să-i fi dus în Gorki, Celiabinsk sau prin alte părți. În plus, atunci când există astfel de oameni, în jurul lor se adună și alții, tot de calibru, cu bun simț și curajoși, chiar dacă nu toți sunt candidați la premiul Nobel. Și astfel de oameni în Academie sunt cu miile. Dacă lucrurile ar fi luat astfel de proporții fenomenul ar fi fost deja greu de reprimat.
Acum, noi vedem cum oameni impecabili din punct de vedere intelectual – și nu voi da nume aici, pentru că îi știm cu toții pe acești scriitori, dramaturgi, regizori și scenariști, muzicieni, cântăreți și artiști foarte talentați – stau în poziție de supunere, toți stau culcați pe burtă. Asta ridică semne mari de întrebare. Acum lucrurile stau foarte prost în Rusia, s-a instalat totalitarismul. Și haideți să încetăm să mai folosim cuvântul „autoritarism” – aceasta este o etapă depășită deja. Totuși, încă nu avem o teroare în masă, nu avem condamnări la închisoare în masă și mai există speranța că aceste lucruri nu se vor întâmpla. Dar depinde foarte mult și de noi ca aceste lucruri să nu se întâmple. Întrebarea este dacă suntem gata de o evoluție politică pașnică, fiind conștienți de faptul că scopul acesteia este schimbarea puterii? Suntem sau nu gata de așa ceva? Și nu pot răspunde cu precizie la această întrebare.
Mihail Sokolov: Ilia, credeți că opoziția este gata de parcursul despre care a vorbit Serghei Kovaliov? Când Boris era în viață aveam impresia că el era omul care într-un moment critic ar fi avut capacitatea de a-i consolida pe oameni, mai ales având în vedere contactele pe care el le avea la nivelul elitelor și faptul că reușea să construiască punți către eventuali aliați, chiar dacă era în opoziție. Acum el nu mai este. Ce e de făcut?
Ilia Iașin: Nemțov era, într-adevăr, un om de calibru. Plecarea lui a creat un vid incontestabil și în mișcarea de opoziție, și în acea parte a societății ruse pe care ne-am obișnuit să o numim „cei nemulțumiți”, cei care gândesc altfel. Eu cred că moartea lui Nemțov, asasinarea lui Nemțov, va face și mai populare ideile pe care acesta le-a promovat și în rândul opoziției, și în societate în general. Cel mai important, și sper să se întâmple acest lucru, este ca moartea lui Nemțov să trezească opoziția rusă, care este implicată în diverse certuri și conflicte interne, în concurență și reglări de conturi. Nemțov, apropo, adesea făcea glume și se întreba dacă este cumva o concurență pentru cine prinde mai repede rândul la închisoare. Din păcate, realitatea s-a dovedit a fi și mai macabră – de fapt a fost o concurență pentru cine se va alege primul cu niște gloanțe. Acum, opoziția trebuie să se trezească. Nu avem de ce concura uni cu alții.
Astăzi cel mai important lucru este să deschidem ochii la cea ce se întâmplă, să ne consolidăm în jurul unor aspecte cu adevărat importante, să ne unim în jurul unor valori de bază care cu adevărat ne apropie. Scopul nostru comun ar trebui să devină acesta: să facem în așa fel încât Rusia să nu se transforme într-un stat gri, totalitar, agresiv, care își anihilează cetățenii doar pentru faptul că aceștia gândesc altfel decât o face majoritatea.
