„Spuneţi-mi, în ce privinţă asasinarea lui Boris Nemţov îi convine lui Vladimir Putin?”. La această întrebare banală, Maksim Şevcenko a cerut un răspuns. Fără prea multă ironie, în stilul său ştiinţifico-fantastic, el oferă un set de versiuni, care fac trimitere la Comitetul de Anchetă. Întrucât nu am talentul lui Maksim, o să ofer un răspuns mai sec.
 
Atât timp cât în Rusia nu se va găsi un maior ca Nikolai Melnicenko, care să furnizeze înregistrări audio sau alte informaţii surselor media, atât timp se va muşamaliza cazul despre explozia blocurilor din 1999, despre moartea lui Litvinenko, despre arestul lui Hodorkovski sau despre alte interese politice ale preşedintelui care a condus Federaţia Rusă timp de 15 ani. Nu vom şti până atunci cine şi ce indicaţii a primit în legătură cu moartea lui Nemţov. Deocamdată nimic nu-mi poate schimba părerea că această crimă a fost comisă chiar de Vladimir Putin.
 
Boris n-a ascuns niciodată că Putin pune piedici Rusiei ca să nu parcurgă calea spre civilizaţie. Nu şi-a ţinut sub mască punctele de vedere şi a spus foarte răspicat care sunt oponenţii politici al regimul kremlinist.
 
Boris Nemţov reprezenta un pericol pentru toate vertebrele lui Vladimir Putin, cel care a condus la uzurparea puterii şi diluarea instituţiilor de stat. Boris nu s-a temut de alegeri. El voia să participe la ele cu mult curaj. Nu avea să se eschiveze de la întâlnirile cu alegătorii, să ia parte la dezbateri. Milita pentru distrugerea birocraţiei, împotriva comisioanelor electorale, a noroiului şi a minciunilor de la posturile de televiziune federale, precum şi cele regionale.
 
Totuşi, gândul că ar fi pierdut alegerile nu-l oprea pe Boris, iar Putin se simţea ameninţat, deoarece după fiecare campanie a lui Nemţov avea să piardă din popularitate. Boris nu era compromis şi doar moartea ar fi putut să-l elimine din politică, ceea ce-a şi făcut Putin.
 
În general, Boris reprezenta un pericol pentru întregul sistem putinist, constituit din cumetri şi bazat pe capitalism. Un regim care alăptează funcţionarii săi şi taie din bugetul şi fluxul financiar al companiilor publice.
 
Se poate spune că rapoartele lui Putin nu conţin nimic nou, nimic relevant. Chiar şi aşa au fost publicate în milioane de exemplare, folosindu-se banii publici. Şi s-a „relatat cu lux de amănunte” cum s-au îmbogăţit prietenii săi, că totul s-a furat şi s-a monopolizat, precum şi despre viaţa de aristocrat a preşedintelui.
 
Rusia s-a transformat într-o cetate asediată, însă relaţiile externe pe care le-a dezvoltat Boris Nemţov i-au permis să vorbească direct cu liderii mai multor ţări despre ceea ce se întâmplă la Moscova.
 
E adevărat, sistemul lui Putin deţine un control robust şi stabil din ţară, folosindu-şi arsenalul, însă nu este capabil să lupte cu oponenţii politici, decât distrugându-i. De aceea au stat la închisoare Hodorkovski, Lebedev, Piciughin, Vitişko, Gazarin, Aliohina, Tolokonikova. Şi această lista ar putea continua la infinit. Prin urmare, este clar tranzitul de la arest la domiciliu în celulă a lui Aleksei Navalnîi. Acum o va nenoroci şi pe Nadejda Şevcenko.
 
Se întâmplă din cauza unei reguli a sistemului KGB-ist al lui Putin: „Mai mulţi oameni – mai multe probleme. Mai puţini oameni – mai puţine probleme”.
 
Iată de ce a fost omorât Boris Nemţov.