Mai mulţi analişti ca niciodată după 2012 se tem că este posibilă fragmentarea zonei euro în următoarele 12 luni. Şi au motive serioase să fie pesimişti: piaţa datoriilor din zona euro se fragmentează şi ea, BCE a ajuns la limita puterilor, în sistemul bancar câteva verigi stau gata să se rupă, iar scena politică este pe cale să explodeze.
În prezentarea unui sondaj lunar privind zona euro, firma de consultanţă Sentix a explicat că investitorii sunt tot mai îngrijoraţi în legătură cu Italia, temându-se că un vot negativ în referendumul constituţional de duminică poate declanşa o criză economică şi politică cu consecinţe ample pentru viitorul zonei euro, scrie Deutsche Welle.
Barometrul Sentix, ale cărui rezultate firma le publică din 2012, arată că aproape unu din cinci investitori investiţionali crede că este probabil ca Italia să iasă din zona euro. „Spargerea euro revine cu putere“, spune CEO-ul Manfred Hübner.
Pe investitori îi îngrijorează mai ales situaţia băncilor italiene. Însă ei au şi alte griji. Potrivit unui studiu de luna trecută al Sentix, Italia a luat locul Greciei, devenind ţara la care riscul de a părăsi zona euro în următoarele 12 luni este cel mai mare. Sondajele de luna aceasta ale firmei arată că probabilitatea ca Italia să iasă din zona euro este la maximul ulltimilor patru ani, notează Reuters. Probabilitatea ca un stat să renunţe la euro în următoarele 12 luni este de 24%, cu mult sub nivelul de 70% înregistrat în 2012, la apogeul crizei datoriilor din zona euro.
The Guardian face o paralelă între colapsul bancar din Japonia din 1998-1999 şi o posibilă criză bancară în Italia după referendum şi avertizează că, spre deosebire de situaţia din Japonia, unde problemele, deşi grave şi ale căror consecinţe se simt şi acum, s-au limitat doar la economia niponă, o criză italiană are şanse mari să se extindă în Europa. Aceasta dacă Italia nu acceptă reforme.
Japonia a avut un colaps bancar în 1998-1999 după o perioadă lungă în care autorităţile şi băncile ştiau că sunt probleme dar, din diferite motive, au reacţionat lent.
Crash-ul japonez a avut ca rezultat restructurări majore în sistemul bancar. Băncile slabe au fost închise sau înghiţite de altele mai puternice. Au fost înfiinţate diferite Ñbad banksî de către stat pentru a ajuta băncile să scape de creditele toxice. În Japonia aceste măsuri au fost luate în perioada 2000-2002. Impactul şocului asupra economiei a fost negativ, uriaş şi de durată. Economia s-a prăbuşit, dobânzile au scăzut aproape de zero, iar guvernul şi autorităţile monetare au introdus politici neortodoxe, în principal achiziţii de active bancare cu bani special creaţi pentru acest scop (quantitative easing), pentru stimularea economiei.
Însă sistemul bancar n-a crescut mai deloc în deceniul care a urmat, şi nici economia. Cu cât întârzie mai mult autorităţile italiene cu peticirea sistemului bancar, cu atât este mai mare probabilitatea ca dezastrul japonez să se repede în Italia, concluzionează The Guardian.
Însă în cazul Italiei va fi o diferenţă majoră: în timp ce experienţa japoneză a fost în întregime internă, un colaps bancar italian va avea probabil un efect de contagiune puternic, şocul putând lovi alte ţări europene care au probleme cu activele toxice precum Austria, Grecia, Spania şi Portugalia.
Legat de Portugalia, considerată până nu demult o poveste de succes a bailout-urilor europene, deşi economia creşte există îngrijorări că avansul este unul nesănătos: la acesta o contribuţie mare au avut-o turiştii veniţi în sezonul de vară, şi nu un motor mai de încredere cum ar fi exporturile, datoria publică a urcat la 133% din PIB, iar costul finanţării creşte şi el. Economiştii avertizează că băncile nu funcţionează şi că economia are nevoie urgent de investiţii. Guvernul a promis majorarea salariului minim după o perioadă prelungită de austeritate şi a dat drumul la cheltuieli. Însă economia nu creşte atât de puternic cum s-a estimat, iar deficitul poate fi compensat doar cu noi taxe, a explicat pentru Deutsche Welle Aurora Teixeira, profesor de economie. Acest lucru îi înspăimântă pe investitorii străini, ceea ce va readuce Portugalia în abisul economic.
Apoi mai sunt problemele din sistemul bancar. Banca Caixa Geral de Depositos, instituţie aparţinând statului, are nevoie de un bailout de cinci milioane de euro, dar acesta ar putea fi întârziat de un val de demisii de la conducerea băncii. CEO-ul abia numit şi şase membri ai board-ului au anunţat că pleacă după ce o instanţă de judecată a cerut ca echipa managerială să-şi declare activele şi veniturile. Echipa a refuzat să se conformeze spunând că prin contractele lor sunt scutiţi de astfel de destăinuiri. Banca Caixa Geral de Depositos este cea mai mare bancă din Portugalia în funcţie de active.