„Alegerea candidatului socialist şi prorus pe faţă, Igor Dodon, în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova la 13 noiembrie a avut un impact foarte mare în această ţară mică. Observatorii politici au prezis că Moldova se va îndepărta de UE şi se va întoarce pe orbita Rusiei. O atenţie deosebită s-a acordat comentariilor lui Dodon precum că peninsula ucraineană Crimeea, anexată de Rusia, este, de facto, parte a Federaţiei Ruse şi că o apropiere a Chişinăului de Rusia ar putea ajuta la rezolvarea conflictului transnistrean”, scrie analistul.
 
Realitatea este însă alta, afirmă expertul de la Carnegie Europe. „În primul rând, cota lui Dodon în funcţia de şef al statului are o importanţă simbolică, puterile sale constituţionale fiind foarte limitate. Adevărata putere în Moldova încă se află în mâinile Parlamentului, Guvernului şi ale patronului din culise - Vladimir Plahotniuc”, se spune în articolul semnat de Thomas de Waal.
 
Potrivit analistului politic, Plahotniuc obţine multe beneficii din victoria lui Dodon, ceea ce nu s-ar fi întâmplat dacă alegerile erau câştigate de candidatul proeuropean Maia Sandu. „El va folosi acum alegerea unui preşedinte prorus pentru a încerca să impulsioneze mai mult sprijin din partea partenerilor occidentali ai ţării”, susţine expertul.
 
Cât despre soluţionarea conflictului separatist, Thomas de Waal scrie: „Orice ar spune noul preşedinte despre conflictul transnistrean, o persoană nu poate schimba nişte parametri stricţi care au fost definiţi pe parcursul a 25 de ani. Unii pot da vina, cu siguranţă, pe negociatorii şi experţii moldoveni pentru lipsa de curaj. Dar nu este atât de mult vina lor personal, cât problema e în contextul politic”.
 
„Simplu, este nerealist să ne aşteptăm ca Moldova să avanseze în situaţia din Transnistria, odată ce ţara trece printr-o criză enormă de identitate. Această criză a persistat în ţară de la declararea independenţei faţă de Uniunea Sovietică, în 1991, prin divizarea între vorbitorii de limbă română şi cei de limbă rusă şi prin confuzia privind orientarea ţării spre Moscova sau UE. Criza s-a adâncit însă din 2014 încoace, când elita politică a fost discreditată de un scandal major de corupţie şi a fost accentuată de alegerile prezidenţiale. Conflictul din Transnistria ar putea fi văzut ca unul uşor de rezolvat, dar unele soluţii simple pentru ca acest lucru să se întâmple pur şi simplu par să nu se afle acolo”, a conchis Thomas de Waal.

Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.