Alo, Moldova...

Alo, Moldova, ce se-ntâmplă?
Ce-mi bagi tu mie preşedinte,
De ăsta fals, rusificat,
Pe care noi nu l-am votat?

Tu ce-ai uitat ai tăi strămoşi,
Care din casă au fost scoşi 
Băgaţi în trenuri cu de-a sila ,
Şi deportaţi fără de milă?

Ai fost tu arsă nu odată,
Mi-e tare milă de-a ta soartă,
Te-am vrut o ţară-nfloritoare ,
Dar totuşi vrei să te omoare?

Eu văd bătrâni iubind nepoţii,
Dar de aici votând cu hoţii,
Şi cred mai bine în minciuni,
Dar vor să se-ntâmple minuni.

Şi-acuma iată rezultatul,
Copiii protestează-n frig,
Da tu batrâne stai la "telik",
Mai înmoi în ceai câte-un covrig.

Acuma e şi plângi cu lacrimi,
De dorul la nepoţii tăi,
De ce acum ei nu-s alături ,
De ce s-au dus de la bunei.

Auzi, Moldovă, să ţii minte,
Al nostru suflet nu mai iartă.
Căci începând din ziua asta,
Noi vom avea inimi de piatră.

Aşa pe noi tu ne-ai făcut,
Să ne urâm poporul drag,
Să nu mai credem în nimic,
Lăsând speranţa la un prag.

Suntem copii făr' viitor,
Trădaţi de-ai noştri bătrânei.
Ce-au crezut-n televizor.
Dar nu în copilaşii săi.

Noi suntem trişti, înlăcrimaţi,
În ţară mică şi pustie.
De câte ori am fost trădaţi?
Şi câte ori aşa o să fie?

Dragă Moldovă, tu să ştii,
Că te-au furat spre stânga lor,
Noi îngheţam ...ai tăi copii,
Dar ei se râd, pe-alor cuptor ...