Aş vrea să vă spun o poveste mai întâi: am copilărit printre vorbele de drag ale unui unchi din Republică. Ion Plăcintă îl chema şi era omul cu cele mai duioase, dulci şi irepetabile… înjurături. Da, înjurături. Nu folosea formule noi: ceara, paştele, lucruri care în gura altuia ar fi sunat măcar a dojana.
Dar nu şi-n gura lui Ion Plăcintă. Pentru că avea vorba atât de blândă şi caldă, atât de dulce şi frumoasă, încât faptul că înjura la fiecare a doua frază era pentru noi, copiii, ca un colind în care ne alegeam cu bomboane. Nu-i vorba, şi noi îl tachinam, tocmai ca să-l auzim supărat, o supărare de catifea, lentă, resemnată şi plină de dulceaţă.
Aşa că vă rog să vi-l imaginaţi în vreme ce vă spun, cu maximă blândeţe de care sunt în stare, următoarele vorbe:
Ce paştele măsii aţi făcut?
Ce treabă mai bună aţi avut duminica trecută? Ce-aţi căutat prin mall, prin piaţă, pe la cârciumă sau prin parc? De ce n-aţi venit la Bucureşti să votaţi? Sau la Iaşi? Sau Craiova, Braşov, Constanţa… sunt 11 secţii de votare în ţara asta unde puteaţi să mergeţi. Şi nu v-aţi dus!
De ce ceara şi grijania măsii?
Vi se pare că v-aţi integrat? Vi se pare că-i ruşine să-ţi mai aduci aminte de ţara unde te-ai născut? Vi se pare că nu mai e nimic de făcut, de salvat, de îngrijit acolo?
Vă credeţi români de-amu?
Nu aşa sunteţi.
Nu aşa se poartă românii când la mijloc e o miză atât de mare! Nu aşa se poartă românii când râul şi minciuna încearcă să pună mâna pe ţara lor!
Nu aşa se poartă românii când acasă la ei străinul şi slugile lui vor să ia, din nou, pâinea de pe masă şi biciul din pod.
Până una alta, dacă mă uit la votul vostru de duminică, sunteţi doar nişte emigranţi economici.
Şi încă unii de ruşine: aţi uitat de unde aţi plecat!
„Să vină potopul, ce-mi pasă mie, sunt român în România, nu?” – asta spun, de fapt, faptele voastre de duminică trecută. Din 200.000 de moldoveni din România, câţi s-au dus să voteze, ia să văd, ştiţi? Vă spun eu: 9000.
Ce ruşine!
Da, dragă tinere născut în Republică, să-ţi aduc aminte: eşti moldovean. Aia e ţara ta şi să ştii că oricât ai încerca să te ascunzi, noi îţi simţim mereu dorul de casă. Şi accentul. Şi de multe ori ne întrebam de ce te chinui să-l pierzi când, de fapt, în sinea noastră, îl iubim.
Dar nu putem iubi felul astă nepăsător de-a fi. Nu putem să ne uitam la tine şi să vedem, dragă tinere din Republica Moldova plecat de acasă, un Oblomov în loc de-un Ion Plăcintă. Un om leneş. Care, culmea, munceşte mult în toate celelalte zile!
Tu ai plecat de-acolo nu în România, ci în Uniunea Europeană. Şi de-aia e mai bine aici, acum: pentru că noi am ales drumul acesta, ca ţară. Pentru că nu ne-am uitat la ce ne-au spus ruşii, ne-am uitat la cum e la ei. Şi-am fugit din lagărul lor, tot aşa cum tu ai plecat din ţara ta.
Şi asta te chem să şi votezi duminică. Să vii în fugă şi să votezi fuga ţării tale de lângă dezastrul ciolovecilor.
Te chem să-ţi muţi ţara înapoi în lumea civilizată.
Te chem nu să fii român, ci moldovean.
Te chem să votezi pentru ţara ta!
P.S. Vezi că duminică sunt la ambasadă şi te verific, paştele măsii de treabă!
Jurnal.md
