Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Dodon dă foc relaţiilor cu…

Dodon dă foc relaţiilor cu Ucraina

Declaraţiile lui Dodon în problema Crimeii pun în gardă Kievul. Chişinăul este avertizat că de rezultatele alegerilor vor depinde relaţiile de mai departe dintre Ucraina şi R. Moldova. Primul pas în acest sens a şi fost făcut. Luni, ambasadorul Ucrainei în R. Moldova a fost chemat la Kiev pentru consultări…

Alegerile din 30 octombrie au trecut, dar nu s-au încheiat. În mai puţin de două săptămâni, pe 13 noiembrie, urmează turul doi, bătălia „la cuţite” între Maia Sandu şi Igor Dodon, câştigătorii primului tur. Mobilizările sunt în toi. Din cei 7 contracandidaţi ai Maiei Sandu şi ai lui Igor Dodon, cinci deja şi-au exprimat public sprijinul pentru Sandu, candidatul comun al dreptei proeuropene, şi niciunul, deocamdată, pentru candidatul Moscovei, Dodon. Chiar şi Maia Laguta, considerată şi ea candidata stângii pro-ruse, nu a făcut deocamdată nicio declaraţie în acest sens (conştientă, probabil, că singurul procent de voturi, acumulat de ea, i-a revenit graţie faptului că a fost confundată accidental cu Maia Sandu), iar Renato Usatîi (Dmitri Ciubaşenko) de la Partidul Nostru urmează să ia o decizie, după consultări prealabile cu Moscova, unde s-a refugiat (după ce pe numele său a fost eliberat un mandat de arest) şi unde se va întâlni vineri cu Igor Dodon, plecat şi el la consultări în Rusia a doua zi după alegeri.

Deşi a câştigat cu o diferenţă semnificativă, de 10% (lucru la care nu s-a aşteptat nu doar Dodon, dar nici sponsorii tradiţionali ai lui Dodon), Igor Nicolaevici este în panică. Primul semnal de panică dat de Dodon este apelul la consolidare a forţelor de stânga. „Socialistul” (despre care fostul său patron politic, V. Voronin, zice că nu are nimic în comun cu socialismul) s-a adresat după sprijin nu doar lui Usatîi, ci şi comuniştilor, cerându-le să lase la o parte supărările mai vechi, să-şi mobilizeze electoratul şi să-l ajute s-o dea jos în turul doi pe Maia Sandu. Răspunsul comuniştilor a fost „nu”. Nu vom sprijini „un trădător… Dodon, alături de Greceanîi, a trădat formaţiunea care l-a crescut. El ne-a vândut pentru 3 milioane de euro”, a declarat Voronin într-o conferinţă de presă, făcând trimitere la evadarea din PCRM a lui Dodon, Greceanîi şi Abramciuk, în 2012, şi acordarea votului (cumpărat) în favoarea lui Timofti preşedinte. Mai mult, decizia PCRM rămâne pentru turul doi aceeaşi ca şi pentru primul tur: boicotarea alegerilor, a mai declarat Voronin în aceeaşi conferinţă de presă, lăsându-l, practic, cu buza umflată pe Dodon. Iar asta complică lucrurile pentru candidatul Moscovei.

Bazinul electoral pentru turul doi, deşi rămâne destul de extins (peste 50% din alegători care nu au mers la urne), lasă prea puţine rezerve pentru Dodon. Stânga pro-rusă a rupt totdeauna din primul tur. Această stângă a avut totdeauna, inclusiv pe 30 octombrie, un electorat foarte bine organizat, care s-a mobilizat milităreşte şi care, practic, a dat aproape tot din ceea ce putea da în primul tur de scrutin. Asta nu înseamnă că nu ar mai exista anumite rezerve pentru candidatul stângii. Există, dar nu în măsura în care le poate avea candidatul dreptei. 90% din tineretul cu vârsta de până la 25 de ani nu pot fi, majoritar, votanţii lui Dodon. Şi nici diaspora occidentală. Şi nici indecişii sau cei care şi-au irosit voturile, în primul tur, pentru candidaţii fără şanse, cu excepţia, poate, a lui D. Ciubaşenko. Este singurul lucru la care mai poate pretinde şi spera, de fapt, Dodon: cele 6% acumulate de candidatul Partidului Nostru şi pentru care a plecat luni la Moscova. Chiar dacă Usatîi a evitat să dea un răspuns tranşant la întrebările presei, dacă îl va susţine sau nu pe Dodon în turul doi, lucrurile şi aşa sunt clare. Usatîi nu are altă alegere. Şi nu pentru că a promis încă înainte de primul tur că în turul doi va fi alături de Dodon, ci pentru că asta va fi decizia Moscovei, ai cărei copii „de suflet” sunt şi unul şi altul. Atât doar că nimeni nu poate garanta că cei care l-au votat pe Ciubaşenko îl vor vota, sută la sută, şi pe Dodon. Iar după scandalul diplomatic provocat de Dodon între Ucraina şi R. Moldova prin declaraţia „socialistului” că Crimeea aparţine Rusiei, s-ar putea ca Dodon să piardă şi o parte din electoratul ucrainenilor din Moldova. Şi nu e neapărat ca aceştia să voteze pentru Maia Sandu. E suficient ca ei să-l boicoteze pe Dodon, ori şi mai mult – să ceară CEC, prin organizaţiile lor etno-culturale, retragerea din cursa electorală a acestuia.

Dodon a mers prea departe în prohibiţiile sale electorale şi a uitat, probabil, mai multe lucruri. Unu: că e Dodon şi nu Rogozin sau Putin, chiar dacă pretinde să devină preşedinte. Doi: că e candidatul la prezidenţiale cu cel mai mare scor electoral după primul tur şi trebuie să-şi dea seama ce vorbeşte. Şi trei: că nu e doar candidat, dar şi deputat în parlament. Şi liderul formaţiunii cu cel mai mare număr de mandate în legislativ. Acest lucru nu putea să nu scandalizeze Ucraina. E caz de conflict. E problemă teritorială. La nivelul Radei Supreme, mai mulţi deputaţi s-au arătat alarmaţi de cazul în care Dodon ar putea câştiga alegerile. „În cazul victoriei unui candidat pro-rus la alegerile prezidenţiale din R. Moldova, în regiune va apărea un nou factor de destabilizare rusă, a declarat într-o conferinţă de presă, la Kiev, preşedintele Comisiei pentru Relaţiile Internaţionale din Rada Supremă, Anna Gopko. Kievul a dat de înţeles cu text deschis că de rezultatele alegerilor vor depinde mai departe relaţiile dintre Ucraina şi R. Moldova. Primul pas în acest sens a şi fost făcut. Luni, ambasadorul Ucrainei în R. Moldova a fost chemat la Kiev pentru consultări. Care vor fi urmările, vom vedea.

Între timp, Dodon a încercat să-şi corecteze nota proastă dată la purtare de Ucraina, dar asta puţin ce mai poate schimba. Gafa a fost făcută. Şi nu de oricine, ci de un pretins candidat la şefia statului. La ce bun un asemenea preşedinte? R. Moldova nu a încheiat încă războiul de la 1992 cu Rusia. Ne mai trebuie unul cu Ucraina? De ce şi pentru cine a făcut Dodon această declaraţie smintită, legată de Crimeea, nu e greu să ne dăm seama. Dar vrând să placi lui Putin, nu înseamnă neapărat că trebuie să-l provoci la război pe Poroşenko. Acum e clar de ce Dodon se declară un apărător al Ortodoxiei ruse. Pentru că Biserica Rusă binecuvânta în 1992 regimentele ruse la război în Transnistria, iar de la o vreme – la război în Ucraina.