Moldova a intrat pe ultima sută de metri a campaniei pentru alegerea șefului statului. La 30 octombrie, cetățenii sunt chemați la urne pentru a-l alege, în primul tur, pe cel ce urmează a fi preşedintele țării pentru următorii patru ani. Să decidă, oare, geopolitica soarta candidaților prezidențiali? Un punct de vedere al analistului politic Anatolie Golea.
Europa Liberă: Actorii politici de la Chişinău au încercat să transforme această electorală într-o dispută între pro-Occident şi pro-Rusia. Cât de mult ajută să fie folosit acest factor geopolitic, inclusiv pentru ca cineva să câştige alegerile prezidenţiale?
Anatolie Golea: „A fost folosit masiv, mai ales de către candidatul Partidului Socialiştilor, Igor Dodon, care a încercat să speculeze pe aceste dispoziţii ale alegătorilor. A încercat să speculeze pe problema falsă a unirii cu România. Aceasta este, de fapt, o pistă falsă. Dar, evident, ea urma să fie folosită de concurenţii electorali, atâta timp cât există această dezbinare în societatea moldovenească. Totuşi, mi se pare că de această dată s-a pus un accent mai puţin vădit pe factorul geopolitic, chiar mai puţin decât în alegerile locale din 2015.”
Europa Liberă: Duminică se va vota pro-Vest sau pro-Est? Sau pentru altceva îşi va da cetăţeanul cu drept de vot sufragiul său?
Anatolie Golea: „Cei care sunt pro-Est vor vota, în primul rând, pentru integrarea în Uniunea Euroasiatică şi relaţii bune cu Rusia. Alţii, mai în vârstă şi mai nostalgici, chiar vor vota pentru restabilirea Uniunii Sovietice. Cei care sunt pro-Vest vor vota puţin alte principii, pentru că noi nu avem un candidat pro-Vest foarte bine definit, cu doctrine foarte clare. Poate, doar preşedintele Partidului Popular European, Iurie Leancă. Doamna Maia Sandu, care se consideră principalul candidat, concurent electoral pro-Vest, nu a pus niciodată accentul pe orientarea geopolitică a Republicii Moldova, ci pe alte probleme, în primul rând, lupta împotriva corupţiei şi soluţionarea altor probleme ale cetăţenilor. Dar acest factor va conta, mai ales, în turul doi, dacă îl vom avea.”
Europa Liberă: Anumiţi concurenţi electorali au spus că deciziile cele mai importante pentru acest scrutin s-au luat fie că la Kremlin, la Moscova sau, din contra, în Occident, la Washington, la Bruxelles, nu e de neglijat şi vocea României. În general, cine decide soarta Republicii Moldova: cei din exterior sau clasa politică a acestui stat?
Anatolie Golea: „La Chişinău se iau mai puţine decizii importante şi soarta Republicii Moldova nu se decide întotdeauna la Chişinău. Dar de această dată nu am văzut o implicare masivă din partea Occidentului sau a Moscovei. Nu am văzut ceea ce, de exemplu, am observat în campania electorală de un an şi jumătate în urmă din Găgăuzia, atunci când Federaţia Rusă s-a implicat masiv de partea unui concurent electoral care, până la urmă, a câştigat din primul tur. Şi mi se pare că dacă Moscova s-ar fi implicat aşa cum ştie să o facă, de partea lui Igor Dodon, de exemplu, dânsul ar fi avut toate şansele să câştige în primul tur, cum s-a întâmplat şi în cazul Irinei Vlah în Găgăuzia. De această dată chiar nu a fost o implicare din partea Moscovei. Şi aceasta dă de gândit, probabil, că Igor Dodon nu este atât de mult candidatul Kremlinului, cum ar vrea să o demonstreze sau cum afirmă alţi concurenţi electorali. Şi faptul că Dumitru Ciubaşenco, candidatul din partea partidului lui Renato Usatîi, nu s-a retras din cursa electorală, iarăşi, dă de gândit. Pentru că, dacă Moscova avea un candidat agreat de toate forţele din Federaţia Rusă, definit de către Kremlin, atunci, fiţi pe pace, se dădea indicaţie şi Renato Usatîi trebuia să se conformeze cu retragerea lui Ciubaşenco în favoarea lui Igor Dodon, acordându-i toate şansele pentru a obţine victoria în primul tur. Acest lucru nu s-a întâmplat, deci, nu putem vorbi despre o implicare masivă a Moscovei. Nu vedem nici la posturile de televiziune din Rusia să fie reflectată într-un fel sau altul, sau, cel puţin, cât de cât activ campania electorală din Republica Moldova. Iarăşi, îmi amintesc cât de activ erau reflectate alegerile başcanului Găgăuziei. Pe de altă parte, nici Occidentul nu s-a implicat activ de partea concurenţilor electorali pro-europeni. Faptul că se vorbeşte, chipurile, că Andrei Năstase a fost impus să se retragă din campania electorală de către anumite forţe din Washington sau de la Bruxelles, eu nu am probe să afirm că este anume astfel. Sunt sigur că Andrei Năstase s-a retras, în primul rând, în favoarea Maiei Sandu, conştientizând faptul că va fi, practic, distrus ca politician de către mass-media guvernării, care a început o campanie nemaipomenită de denigrare a lui Andrei Năstase. Şi această campanie ar fi fost dusă la bun succes ca Andrei Năstase, în caz când rămânea în cursă, să nu ajungă în turul doi. De aceea, dânsul a adoptat această decizie nu atât în baza rezultatelor sondajelor sociologice, cât din considerentele pe care le-am expus mai sus. Nici alţi factori din exterior, Bucureştiul, Bruxellesul, Washingtonul, Berlinul, nu s-au implicat foarte clar. A fost o vagă susţinere pentru Maia Sandu, această susţinere a venit mai mult din partea Partidului Popular European, care este cel mai influent partid din Parlamentul European, din Europa. Dar, până la urmă, este doar un partid, nu este nici Parlamentul European în întregime şi, cu atât mai mult, Consiliul European sau Consiliul Europei la modul general. Este părerea unei forţe politice care a decis aşa cum a decis. Deci, eu cred că în interior factorul geopolitic a fost foarte important, dar mai puţin radicalizat, în comparaţie cu alte alegeri, iar în exterior chiar a fost destul de echilibrat.”
