Milo Djukanovic, aflat la putere de 25 de ani în mica republică de la Marea Adriatică cu 620.000 de locuitori pe care el a dus-o către independenţa, în 2006, faţă de Belgrad, şi-a ales tabăra: Muntenegrul, care negociază şi aderarea sa la Uniunea Europenă din 2012, a fost invitat în decembrie 2015 să adere la Alianţa Nord-Atlantică.

Cererea de aderare vine după alte decizii care au nemulţumit Moscova: Podgorica a fost una dintre primele capitale care au recunoscut independenţa Kosovo în 2008, înainte de a se alătura, în 2014, politicii de sancţiuni economice împotriva Rusiei în timpul crizei ucrainene.

Fără nicio ambiguitate, opţiunea atlantistă a micii republici cu populaţie majoritar ortodoxă i-a atras lui Djukanovic caracterizarea de ''bun elev'' al Occidentului în Balcani. Dar Moscova a avertizat imediat în legătură cu „posibile consecinţe'' ale aderării Muntenegrului la NATO.

Pe străzile din Podgorica au avut loc în 2015 manifestaţii violente, fără a-l submina însă pe inamovibilul şef de guvern care a refuzat organizarea unui referendum pe această temă. Potrivit unor sondaje de opinie, dacă UE se bucură de sprijinul majorităţii muntenegrenilor, aderarea ţării la NATO întruneşte susţinerea a ceva mai mult de o treime din populaţie.

Partidul Democrat al Socialiştilor (DPS, formaţiunea lui Djukanovic) ar urma să se claseze pe primul loc, dar s-ar putea ca de această dată ''omul forte'' al Muntenegrului să se mulţumească cu o majoritate relativă.

Sondajele de opinie nu sunt publicate, dar, potrivit rezultatelor unei serii de studii confidenţiale comunicate Agenţiei France Presse, DPS este creditat cu circa 40 % din intenţiile de vot. El va trebui să atragă sprijin din partea partidelor ce reprezintă minorităţile croată, albaneză şi bosniacă.

Frontul Democrat (FD), componentă prorusă a opoziţiei, „nu este un partid, ci un instrument în mâinile unei terţe părţi'', acuza, la final de campanie, vicepremierul Dusko Markovic. ''Pe 16 octombrie, nu ne vom lupta cu Frontul Democrat, ci cu interesele Rusiei în Muntenegru, în regiune şi pe scena globală'', a adăugat Markovic, un apropiat al lui Djukanovic.

Asocierea la sancţiunile împotriva Moscovei este ''unul dintre actele cele mai ruşinoase'' ale politicii externe a ţării, a replicat Strahinja Bulajic, unul din responsabilii FD.

Milo Djukanovic consideră că muntenegrenii trebuie să aleagă între ''a conduce Muntenegrul către societatea naţiunilor europene'' sau, urmând opoziţia, de a face ''un salt înapoi cu zece ani''.

Politica proocidentală a lui Djikanovic a avut unele consecinţe. Ruşii, primii investitori în Muntenegru din 2006, îndeosebi în sectorul imobiliar şi în turism, s-au retras.

În 2015, investiţiile ruseşti aproape că s-au înjumătăţit (122,6 milioane de euro în 2014, 68,9 milioane de euro în 2015), după care s-au prăbuşit în primele şase luni ale lui 2016 (22 milioane de euro), ceea ce plasează Rusia pe locul al patrulea, potrivit cifrelor băncii naţionale. Ruşii reprezintă o treime din numărul de turişti din Muntenegru.

Confruntat cu instalarea în Muntenegru a unor media considerate favorabile Moscovei, precum Agenţia Sputnik, Djukanovic, a cărui ţară negociază aderarea ţării sale la Uniunea Europeană, a făcut apel la Occident să adopte „o strategie mai ofensivă faţă de Rusia'', care acţionează în mod activ cu forţele anti-NATO şi anti-UE pentru a-şi întări influenţa în regiune''.

„Rusia doreşte să-şi întărească interesele în regiune'', a recunoscut, într-un interviu pentru ziarul muntenegrean Dan, Hoyt Brian Yee, adjunctul secretarului de stat american pentru Asia şi Europa, care s-a deplasat la Podgorica în timpul campaniei.

Opoziţia îl acuză pe Djukanovic de autoritarism şi de blocarea procesului electoral, fiind întărit de controlul pe care-l exercită asupra aparatului de stat. Potrivit institutului de statistică, 44.324 de persoane, respectiv un sfert din salariaţii ţării, sunt angajaţi din sectorul public.