(VIDEO) Telefonul Copilului – un serviciu public, folosit în scop de promovare a unui politician

Mai mulți reprezentanți ai societății civile susțin că 20 de ani de promovare a protecţiei copilului sunt ameninţaţi de interesele Fundației private „Edelweiss”. Opinia a fost expusă în cadrul unui club de presă organizat de Alianţa ONG-urilor active în domeniul Protecţiei Sociale a Copilului şi Familiei (APSCF) și Centrul de Investigații Jurnalistice.

Sursa Video: www.ZdG.md

În particular, experții au atras atenția asupra faptului că Telefonul Copilului – 116 111 este folosit de Fundaţia „Edelweiss” pentru a-şi crea imagine, fără a se ţine cont de faptul că este un serviciu public, dar şi de misiunea acestuia.

Exclude alte forme de violență asupra copiilor

Experții afirmă că, urmare a Campaniei „Familii ocrotite”, se crează impresia că Telefonul Copilului exclude şi ignoră vocea copiilor care, deşi nu au fost agresaţi fizic, trăiesc alte situaţii în care se simt neglijaţi, neauziţi sau în pericol. „Avem documente destul de bine ancorate în  standardele sau regulile de aur acceptate la nivel internaţional. E una, însă, să fie nişte definiţii, concepte şi abordări pe hârtie şi e altceva educarea şi informarea societăţii conform acestora, pentru a-i crea copilului un mediu de dezvoltare sănătos. Iar aici, dacă vreţi, drama acestor acţiuni în cadrul campaniei, este că se consolidează un stereotip cu care secietatea civilă luptă de ani de zile: nu doar bătaia este o formă de violenţă faţă de copii”, susţine Ana Revenco, directoarea Centrului Internaţional „La Strada”, organizație implementatoare a proiectului, cu suportul financiar al instituțiilor europene.

Potrivit expertei, în aceste condiţii se egalează cu zero încercările continue ale societăţii civile pentru ca cetăţenii şi autorităţile să recunoască existenţa şi gravitatea inclusiv a altor forme de violenţă asupra copiilor, nu doar bătaia. „Telefonul Copilului, ca şi serviciu pan-european, a fost creat anume pentru copii, indiferent în ce circumstanţe se află aceştia. Am vrut şi vrem ca noi să învăţăm de la copii, să ne spună ei în ce situaţii simt disconfort, acei copii să sune şi să spună ce îi doare, ce îi deranjează, când se simt în pericol. Or, promovând acest serviciu drept unul `special creat pentru a raporta cazurile de violenţă fizică asupra copilului`, după cum vedem chiar pe pagina web a acestei fundaţii, este greşit. Acest serviciu nu a fost creat acum, aşa cum înţelegem noi citind despre acestă campanie. El există din 2014. Mai mult decât atât, el nu este o alternativă a serviciului 902 – poliţia. După cum arată practica, copiii întâi sună, tac la receptor, apoi revin cu alte câteva apeluri pentru a înţelege dacă pot avea încredere, abia apoi îndrăznesc să spună ce îi deranjează. Urmare a acestei campanii, e ca şi cum am spune unui copil că e normal să fie presat psihologic, traficat, exploatat sau neglijat, dar dacă nu e bătut, înseamnă că totul e bine. Normalizăm lucruri care, de fapt, nu sunt normale”, consideră  Ana Revenco.

Ministerul Muncii, indiferent în fața abuzului

Potrivit reprezentanților APSCF, îngrijorător este şi faptul că, deşi Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a fost coautorul strategiilor în domeniul protecției drepturilor copilului, odată ce este sesizat despre gafe majore în promovarea serviciului și crearea confuziei în termeni, vine cu reacţii care mai degrabă  încurajează acum şi pe

viitor experienţe similare.

”Nu ar trebui să ne scape din vedere că ministra Muncii, Protecției Sociale și a Familiei a fost înaintată în funcție de Partidul Democrat, iar acum, în ajun de campanie electorală favorizează Fundația ce aparține prim-vicepreședinteui partidului care a numit-o. Spuneau invitații că, de fapt, nu contează numele organizației, ci indiferența ministerului față de neprofesionalismul cu care se acționează, dar eu totuși consider și apartenența politică a doamnei un detaliu care nu este de neglijat”, a declarat Cornelia Cozonat, solicitată de reporterul Ziarul de Gardă să comenteze situația.

La fel, pentru a demonstra abordarea superficială a organizatorilor Campaniei „familii Ocrotite”, preşedinta Centrului de Investigaţii Jurnalistice, Cornelia Cozonac, gazdă al evenimentului, a încercat să apeleze numărul de telefon 022 116 111, ce apare într-un spot al Fundaţiei Edelweiss. La receptor, însă, robotul i-a comunicat că „acest număr nu există”. Asta pentru că, susţin reprezentanţii „La Strada”, Telefonul Copilului nu este un număr obişnuit, municipal, ci un serviciu Linie verde, cu apel gratuit, creat după model european, cu acelaşi număr în mai multe state – 116 111.

Amintim că săptămîna trecută peste 30 de organizații neguvernamentale au semnat o declaraţie prin care au cerut autorităților cu competențe în domeniul protecției copilului și partenerilor de dezvoltare să ia o atitudine vizavi de modul în care o fundaţie privată foloseşte serviciile publice în interesul de auto-promovare, să monitorizeze acțiunile autorităților din perspectiva interesului superior al copilului. Atunci, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei a lansat un comunicat de presă prin care declara că Serviciul „Telefonul copilului” este unul public și orice organizație poate să-l promoveze printr-o adresare prealabilă.

Mii de apeluri unice în numai doi ani

Telefonul Copilului este un serviciu global de asistenţă telefonică gratuită pentru copii, care operează cu numărul pan-european 116111, accesibil în 28 de state ale Uniunii Europene. În Republica Moldova acest serviciu a fost lansat în iunie 2014, fiind implementat de Centrul Internaţional „La Strada” și gestionat de Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei. Serviciul Telefonul Copilului activează non-stop, apelul este gratuit, confidențial și anonim. Acesta dispune și de mijloace de comunicare pe Internet.

Pe parcursul a doi ani de activitate au fost recepţionate peste 13 000 de apeluri, dintre care aproximativ 11 000 sunt apeluri unice. Principalele subiecte cu care copii se adresează consilierilor sunt comunicarea defectuoasă cu părinţii sau rudele apropiate, probleme de relaţionare între semeni, hârțuire în şcoală sau în cercul de încredere, lipsa de comunicare şi sentimentul de singurătate, dar şi probleme emoţionale, inclusiv subiecte de sexualitate.