Cum pot fi implantate falsele amintiri – Mărturiile unui psiholog criminalist

by Genko Genko
Distribuiti mai departe...

Când ne referim la amintiri, tindem să le vedem ca pe nişte mici capsule ale timpului, în care sunt păstrate pentru totdeauna evenimente din trecut importante pentru noi.

Credem că sunt păstrate intacte, că nimic nu le poate altera vreodată. În realitate, însă, lucrurile stau cu totul altfel. Amintirile pot fi schimbate, existând chiar posibilitatea implantării de false amintiri.

Potrivit psihologului criminalist Julia Shaw, e relativ simplu să implantezi false amintiri. Într-o carte scrisă recent de aceasta, „The Memory Illusion”, psihologul descrie procedura prin care se pot implanta false amintiri. Se poate ajunge, astfel, la situaţia în care un suspect „recunoaşte” o infracţiune pe care nici nu a săvârşit-o. Astfel, pot face închisoare oameni nevinovaţi.

Aşa se pot explica şi mărturiile unor oameni care jură că au fost răpiţi de extratereştri.

„Memoria este o reţea de neuroni”, explică Shaw pentru Motherboard. Această reţea, care include diferitele regiuni cerebrale, este în mod constant „updatată”. E o funcţie importantă, care ne permite nouă, oamenilor, să învăţăm lucruri noi şi cum să rezolvăm tot felul de probleme, printre altele. Însă tocmai această flexibilitate face ca memoria să poată fi manipulată.

„De câte ori povesteşti ceva, schimbi o amintire”, explică specialistul. Poate că adaugi nişte detalii, nişte lucruri pe care le-ai auzit de la alţii sau faci nişte conexiuni noi (şi nu neapărat corecte).

De exemplu, poate crezi că-ţi aminteşti ceva de dinainte de a împlini doi ani şi jumătate, explică Shaw. Dacă e cazul, află că e vorba despre o falsă amintire. Înainte de această vârstă, creierul nu este îndeajuns de dezvoltat să stocheze amintiri, fiind afectat de „amnezie infantilă”, un fenomen perfect normal.

Dacă crezi că ai o astfel de amintire, aceasta ori s-a format la vederea unor fotografii, ori poate părinţii tăi ţi-au povestit ceva legat de asta.

În cadrul unor experimente, Shaw însăşi a implantat false amintiri în creierul unor subiecţi, pentru a arăta că, în cadrul interogatoriilor, amintirile pot fi distorsionate considerabil, putându-se ajunge chiar mai departe de atât.

Pentru a implanta o amintire falsă, „victima” este determinată să-şi imagineze ceva în mod repetat, până ce ajunge să creadă că imaginea din creierul său este una ruptă din realitate, că aşa ceva există, s-a întâmplat.

Shaw a povestit un caz concret. Unei persoane-cobai i se spune că a comis o infracţiune (fapt neadevărat), comunicându-i-se că există informaţii „din interior”, „pe surse”. Mai mult, pot fi citate chiar sursele, care pot fi părinţii. Ca de exemplu: „Părinţii tăi mi-au spus că, atunci când aveai 14 ani, ai furat ceva şi ai avut de-a face cu poliţia”.

Cobaiului i se spune că părinţii au fost sunaţi, ba chiar i se dau (false) detalii despre convorbire. Aşa, totul devine credibil, pentru că cel în cauză are încredere în părinţii săi.

I se dau detalii despre eventuala victimă – vârstă, oraş, numele apropiaţilor – iar cobaiul e pus să-şi imagineze infracţiunea (poate fi vorba despre o crimă) iar şi iar. Asta, chiar dacă aşa ceva nu s-a întâmplat. În decurs de două săptămâni, poate chiar mai repede, devine deja greu să delimitezi imaginaţia de o amintire. În cele din urmă, scena imaginată este confundată cu o amintire.

Falsele amintiri pot avea consecinţe dezastruoase pentru suspectul unei crime, dacă persoana în cauză este nevinovată.

„Eternal Sunshine of the Spotless Mind” poate deveni realitate?

Dar procedura inversă implantării de amintiri poate deveni o realitate? Ştergerea unei anumite amintiri dureroase sau a unui set, aşa cum se întâmplă în filmul „Eternal Sunshine of the Spotless Mind”? Potrivit specialistului, deocamdată nu se poate vorbi despre aşa ceva. Totuşi, se poate face ceva: „ştergerea” sentimentului, emoţiei care se leagă de acea amintire.

Această tehnică are şi un nume – optogenetică – şi presupune folosirea unei lumini. În cazul şoarecilor, s-a reuşit ştergerea sentimentului de frică, asociată unor amintiri neplăcute. Pe oameni nu a fost încă testată această tehnică, mai ales că presupune şi găurirea craniului.

Prin urmare, dacă amintirile noastre pot fi atât de uşor de modificat, ceea ce ne amintim este chiar realitatea sau, poate, altceva?

„Cred că realitatea este pur şi simplu ceea ce percepem. Şi este o experienţă complet personală. Lumea, aşa cum o ştii tu, există doar pentru tine, acum. În fiecare zi devii altă persoană, cu un creier diferit şi un set nou de amintiri”.

„Îmi place să spun că toate amintirile sunt, în esenţă, false”, explică Shaw. „Sunt ori în parte false, ori complet false”, mai spune specialistul.


Distribuiti mai departe...

CITIȚI ȘI...