„Bătrânii noştri sunt cei mai buni”

Teatrul „Satiricus” din Chişinău a pus în scenă recent Spectacolul „Bătrânii noştri”, dedicat problemei bătrânilor în societate. Spectacolul a fost jucat în mai multe sate din R. Moldova, iar la 12 februarie a fost prezentat şi publicului din Chişinău.

Am mers cu trupa Teatrului „Satiricus” la Cazangic, raionul Leova. Sala Casei de Cultură din sat s-a umplut nu doar de bătrâni, ci şi de tineri, studenţi, elevi. Pentru că problemele bătrânilor îi vizează pe toţi, de la mic la mare. În timpul spectacolului sala părea să fie mută. Pe fundalul acestei linişti, cu atât mai sonore păreau vocile puternice ale actorilor. De data aceasta, trupa teatrului cu o denumire care predispune atât de mult la umor, nu a furat prea multe zâmbete spectatorilor. Spectacolul relevă scene din realităţile moldoveneşti cu bătrâni, iar aceste realităţi dau mai mult de gândit decât te fac să zâmbeşti.

Octogenarul fără casă

Protagonistul spectacolului este Vasile Fiodorovici, un bărbat de 80 de ani. Casa în care locuia a fost incendiată, tot ce agonisise timp de o viaţă s-a risipit ca cenuşa în vânt. I-a rămas de fapt ceva, o altă avere, o mapă în care îşi păstra amintirile: distincţii şi diplome din vremuri apuse, documente ale unei vieţi trecute.

Ca şi în viaţă, nimeni din sat nu reuşeşte să-l ajute pe protagonistul spectacolului, în afară de Elena Gheorghievna, o fostă profesoară de limba română. Povestea lui Vasile Fiodorovici, victimă a mentalităţii şi regimului sovietic, dar şi a sistemelor ulterioare de asistenţă a vârstnicilor, este, de fapt, povestea multor bătrâni care rămân singuri, uitaţi de propriii copii şi de comunitate, bătrâni ale căror pensii şi servicii sunt furate şi care se simt o povară pentru societate.

Actorii de la „Satiricus” au prezentat cum nu se putea mai bine drama acestei categorii de cetăţeni. Pe de o parte, e important să ţinem cont de singurătatea şi abandonul acestora, iar pe de alta – să recunoaştem că asupra lor se aplică şi violenţa fizică şi emoţională.

Spectacolul – generator de acţiuni

Ion Guţu, primarul satului Cazangic, susţine că spectacolul a fost perceput ca un mesaj generator de acţiune, deoarece după vizionarea acestuia fiecare rămâne cu senzaţia că sunt necesare acţiuni pentru susţinerea acestei categorii de populaţie.

În contextul evenimentului, Ecaterina Novitschi, asistentă socială, a explicat că şi autorităţilor locale le-ar fi imposibil să contribuie la soluţionarea problemelor vârstnicilor fără participarea voluntară a membrilor familiilor, a societăţii, susţinând că atitudinea fiecăruia faţă de vârstnici trebuie să se asemene cu cea a protagonistei spectacolului, Elena Gheorghievna, care consideră că „Bătrânii noştri sunt cei mai buni”.

Spectacolul face parte dintr-un proiect mai amplu – „Tăcerea nu e o soluţie. Abuzul asupra vârstnicilor în Republica Moldova”, implementat de asociaţia Help Age International şi finanţat de Uniunea Europeană, Instrumentul European pentru Democraţie şi Drepturile Omului (IEDDO / EIDHR). O prioritate a acestui proiect este scoaterea bătrânilor din cercul vicios al tăcerii şi abuzului, prin acţiuni de informare, educare, asistenţă şi, desigur, dezbateri care ar readuce în societate valorile umane, inclusiv ale persoanelor în etate. Acest spectacol tocmai transmite un mesaj complex comunităţilor rurale, teatrul vizitând deja şapte sate. „Una e să vorbeşti, iar alta e să transmiţi mesajul prin alt mod, unul care să ajungă mai repede la inima omului. Astfel sper ca persoanele în etate să înţeleagă şi să perceapă că pot fi ajutate şi că voluntarii, asistenţii sociali şi întreaga comunitate doreşte să-i implice în activităţile sociale”, susţine Ion Guţu.

„Când ai vorbit ultima dată cu mama?”

Şi actorii apreciază rolul lor în schimbarea atitudinii societăţii faţă de persoanele în etate. „Realitatea este mult mai crudă decât am transpus-o noi prin jocul actoricesc. Ca să nu ajungem la maltratarea bătrânilor, trebuie să muncim destul de mult pentru a ridica nivelul culturii. Din acest spectacol învăţăm şi noi. De exemplu, fiind ocupat cu munca, am două zile de când nu am sunat-o pe mama. Însă ea nu merită aceasta, părinţii noştri merită toată atenţia, respectul şi timpul nostru”, spune Viorel Cornescu, actorul care a îmbrăcat în scenă hainele, dar şi viaţa lui Vasile Fiodorovici.
„Eu m-am regăsit în fiecare cuvânt şi în fiecare gest din acest spectacol. Mi-au dat lacrimile, pentru că şi la noi în sat tinerii uită că într-o zi vor îmbătrâni şi le va fi greu aşa cum ne este nouă acum”, ne-a declarat Ivan Gudciuv, pensionar din satul Manta, o altă localitate în care a fost jucat acest spectacol.

Alexandru Grecu, regizorul spectacolului şi director al Teatrului „Satiricus”, a declarat pentru ZdG că acest spectacol este un element al unui complex de acţiuni pe care trebuie să le întreprindă societatea pentru a readuce bătrânii la masa demnităţii umane. „Am făcut un spectacol despre viaţa dramatică a unor bătrâni, dar e de fapt un spectacol despre viaţa întregii societăţi, şi e o temă de gândit şi de acţionat pentru fiecare în parte”.

Alina PISICĂ