În vreme ce autorităţile risipesc milioane de lei pentru a organiza manifestaţii fastuoase de Ziua Independenţei, cetăţenii din mai multe raioane ale ţării, dar şi din capitală, spun că nu au niciun motiv pentru a sărbători. Oamenii sunt profund dezamăgiţi şi afirmă că, deşi au trecut 25 de ani, pensiile şi salariile abia dacă le ajung să supravieţuiască.
„Nu s-a schimbat absolut nimic, aşa şi trăim. S-a schimbat pentru oamenii de sus, dar pentru oamenii de la sapă nimic absolut nu s-a schimbat şi nici nu se prevede. Eu consider că trăiesc mai rău decât am trăit cu 25 de ani în urmă. Măcar ia-ţi lumea în cap şi du-te undeva că nu ai cu ce să întreţii un student sau nepoţii să-i mai ajuţi cu ceva.”
„Nu sunt schimbări. Nu ai cum să îţi faci un viitor aici chiar şi cu studii.”
„Nimic nu s-a schimbat. Din contra, mergem spre rău. E sărăcie, mizerie în ţară. Poate cei care se mai duc peste hotare mai văd vreun viitor, dar noi la ţară nu vedem nimic.”
„Nivelul de viaţă nu s-a ridicat, în ultimii ani în general o scăzut. Ţara e coruptă, hoţia e mare. Dispoziţia nu e de sărbătoare.”
„E jale, e foamete, sărăcie, murdărie, pentru că corupţia e de sus şi dacă o mai ducem aşa vreo 3-4 ani, atunci Moldova nici nu o să existe cred că.”
„Dacă înainte sperai la ceva, aveai un viitor, te gândeai la ceva, acum te gândeşti numai să supravieţuieşti. Noi nu se simţim independenţi. Daţi-ne voie să fim liberi! Daţi-ne voie să simţim independenţa asta! Să nu ne conducă cui nu i-a fi lene.”
„Situaţia e foarte grea, mai ales că eu sunt invalid de gradul doi şi sunt bolnavă, dar de medicamente nici nu mai zic. Din compensaţie? Ce dă compensaţia asta? E pentru nimic. Că îţi dă 25 de lei.”
„Stabilitate nu este, nimic nu este în ţară. Banditismul s-a deschis, fiecare vede, dar toţi închid ochii. Conducerea nu vrea să răspundă de nimic.”
„Suntem o ţară de nimic, cu aşa persoane care cumpără şi vând părticica noastră de pământ pe care o avem.”
Oamenii sunt supăraţi pe guvernanţi şi spun că, din cauza sărăciei, apropiaţii lor au fost nevoiţi să plece în ţări străine, iar astfel familiile au fost dezbinate.
„Să fi avut de lucru în ţară nu avea să plece nimeni, nici părinţii, nici rudele, nici fraţii, surorile.”
„Speram că vor fi schimbări, dar la moment nu văd nimic. Suntem dezamăgiţi toţi, nu doar noi, ci şi copii noştri. Termină şcoli, universităţi şi se duc şi lucrează peste hotare. Eu nu văd nicio perspectivă.”
„E sărăcie, toţi se duc. La ce să stai aici, pentru 700 de lei? A lucrat o viaţă întreagă un om 40, 50 de ani şi are 700 de lei. Ce faci cu 700 de lei? La noi e sapă de lemn.”
Cetăţenii sunt indignaţi că autorităţile au cheltuit sume enorme pentru a organiza parada şi alte manifestaţii de Ziua Independenţei.
„Asta se face pentru dânşii, în interesul lor, asta e cheltuială de parale. Să dea la lume, să se ducă la ţară să vadă, dar ce fac, ei tot bărdacul acesta… Banii care se cheltuiesc aici mai bine să îi dea cuiva să facă drumurile la ţară, să poată să meargă o maşină, să poată să meargă o babă, nu să stea în glod până aicea, o bătaie de joc de dânsele.”
„Ei în loc să dea la muncitori iau şi le finanţează în alte părţi, de exemplu sărbători în Piaţa Marii Adunări Naţionale.”
„Avem nepoţi şi nu putem să le cumpărăm nimica, iată stă la mine şi plânge. Nu avem lucru, nu avem nimic, pensie nu avem, ce avem noi? 25 de ani... Nu e motiv de sărbătoare, motiv de sărbătoare o să fie când o să avem cu ce sărbători.”