Cu o opoziţie fragilă şi măcinată de orgolii, care pare desprinsă din bancul cu prietenii care s-au certat pentru că voiau să stea toţi odată la volanul noii maşini, singurii care sunt vizibili astăzi în peisajul electoral sunt cei doi valeţi pro-Putin, Dodon şi Usatîi.

Deloc întâmplător, aceasta este situaţia perfectă pentru regimul oligarhic aflat astăzi la putere la Chişinău: mizând pe punctul slab al vesticilor, buna-credinţă (care se poate traduce şi prin naivitate), sistemul lui Plahotniuc va putea folosi în continuare sperietoarea întoarcerii ruşilor la butoanele Basarabiei drept instrument de şantaj de fiecare dată când cineva se va întreba mai serios ce se întâmplă, la modul real, cu Republica Moldova. Orice urmă de neîncredere în actualul sistem care se îndreaptă vertiginos spre corupţia epocii lui Voronin va fi combătută cu deja uzitata formulă „poate suntem şi noi corupţi, dar măcar protejăm ţara de ruşi. Dacă nu vă convine, noi ne retragem şi vi-l lăsăm pe Dodon drept partener de dialog”.

Până una, alta, această şmecherie pare să funcţioneze, dovadă fiind chiar şi forţarea Guvernului Cioloş de a debloca o primă parte din ajutorul financiar românesc în pofida faptului că minimele semnale de reformă solicitate de Bucureşti, ca o garanţie a intenţiilor pro-europene ale guvernului lui Plahotniuc, sunt departe de a fi îndeplinite. Dovadă că Premierul Cioloş nu a fost foarte încântat de turnura pe care au luat-o lucrurile poate sta şi declaraţia pe care acesta a făcut-o, aflat la Chişinău pe 25 august, cu ocazia deblocării primei părţi a ajutorului financiar: „Sunt de părere că este în interesul Guvernului R. Moldova şi al cetăţenilor moldoveni ca aceşti bani să fie folosiţi corect şi să nu fie canalizaţi în altă direcţie. Pe viitor vor fi folosite instrumente prin care vor fi asigurări că banii oferiţi au fost folosiţi pentru şi în interesul cetăţenilor Republicii Moldova. A doua tranşă va fi discutată şi cu Guvernul Republicii Moldova şi va putea fi deblocată doar după ce va fi semnat un acord internaţional de finanţare. După ce va exista decizia FMI, vom putea discuta şi data când această tranşă va fi deblocată”.

„Dacă nu ai un duşman, inventează-l!”, pare a fi motto-ul actualilor guvernanţi de la Chişinău, drept pentru care, conştient că orice dezbatere electorală despre modernizarea şi democratizarea Moldovei nu este în interesul său, sistemul gestionat de către oligarhul Plahotniuc îşi vede meticulos de treabă mutând accentele înspre ceea ce îi oferă un respiro. Încetul cu încetul presa aservită structurilor dubioase care gestionează acum Basarabia îl va „demasca” pe oricine care va pune la îndoială credibilitatea guvernării, catalogându-l, cum altfel?, drept „om al ruşilor”.

Aş paria că şi de această dată, din păcate pentru Republica Moldova, dezbaterile electorale nu vor fi despre modernizarea ţării şi dezvoltarea economiei aflate pe muchea hăului, nu se va discuta despre cum se poate opri real exodul dinspre Republica Moldova, ci tot despre eternul şi păgubosul discurs geostrategic, un subiect drag tare pseudo-politicienilor de la Chişinău.

Pe de altă parte însă, dacă ne uităm cum a câştigat de fiecare dată alegerile actualul primar de Chişinău, vedem că această strategie (încă) funcţionează în Republica Moldova: este cineva nemulţumit de haosul din Chişinău, de drumurile distruse sau de lipsa locurilor de muncă din capitala Republicii Moldova? Evident, de aşa ceva nu poate fi în stare decât un om vândut ruşilor şi Moscovei, un om care nu are suflet bun să aprecieze că în Parcul Central primarul Chirtoacă tocmai a sădit panseluţe în culorile tricolorului.

Prevăzători, oamenii sistemului nu se vor lăsa însă doar în baza unui discurs geostrategic tocit pentru a-şi impune marioneta (fie ea Dodon sau Candu, finul oligarhului Plahotniuc) la Preşedinţie. Dovadă stă şi excesul de zel făcut zilele trecute de Comisia Electorală Centrală de la Chişinău care a anunţat numărul total de alegători înscrişi în Registrul de Stat al Alegătorilor: 3.237.032 de persoane vor avea drept de vot pentru alegerile de pe 30 octombrie.

Luaţi de val, cei de la Comisia Electorală Centrală - nu vi se pare cunoscut scenariul? - au omis un lucru: presa de la Chişinău relatează că Biroul Naţional de Statistică comunicase deja că în Republica Moldova, conform Recensământului din mai 2014, trăiesc 2.913.281 de persoane. Altfel zis, şi aceasta probabil reprezintă un record mondial, în Republica Moldova nu numai că toţi locuitorii au drept de vot, dar mai există şi o rezervă de 323.751 de alegători pentru orice eventualitate, în caz că poporul ameţeşte şi vrea europenizare.

Dacă o fi sau nu din Teleorman aceste 323.571 de suflete suplimentare nu putem şti în acest moment, însă putem spune cu siguranţă că pe banii noştri şi ai europenilor oligarhul Plahotniuc a bifat visul de aur al oricărui politician profund corupt, să aibă mai mulţi alegători decât locuitori în ţara pe care a pus mâna.


Radu Popescu, fost consultant politic în Republica Moldova,
pentru Ziarul de Iaşi