Coreea de Nord este cea mai celebră dictatură a lumii, cu un preşedinte care vrea să primească din toate motive de mândrie şi recunoaştere. De aceea, Kim Jung Un le cere sportivilor ce le cere şi celorlalţi cetăţeni ai ţării sale: muncă, dăruire şi supunere.

La un eveniment precum Jocurile Olimpice presiunea e enormă, iar goana după medalii a nord-coreenilor nu e satisfăcătoare dacă rezultatul nu e făcut din aur. În plus, trebuie să ai grijă şi să nu interacţionezi prea mult cu sportivii din alte ţări, pentru că nu ai voie.

În ciuda izolării acestei ţări de restul lumii şi a secretomaniei liderilor ei, Coreea de Nord participă la Olimpiadă din 1972, în afară de cele două ediţii boicotate - 1984 şi 1988. A câştigat medalii la fiecare dintre ele.

La Londra, acum 4 ani, lotul nord-coreean s-a întors la Phenian cu 4 medalii de aur, iar sportivii care le-au cucerit au fost onoraţi ca nişte eroi. De data aceasta, Kim le-a setat sportivilor săi drept obiectiv 5 medalii de aur. Până acum însă obiectivul nu se lasă atins.

În delegaţia de la Rio, lucrurile nu par mult mai bune ca altă dată. Se pare că oficialii nu le-au dat sportivilor telefoanele Samsung Galaxy 7 primite de la sponsor.

Mişcările tuturor sunt controlate strict, pentru ca sportivii să nu folosească ieşirea din ţară pentru a intra în legătură cu diverşi alţi oameni sau, mai rău, pentru a cere azil în alt stat. Până acum însă, niciun nord-coreean nu şi-a părăsit ţara în timpul Jocurilor Olimpice.

Sportivii care au adus medalii duc totuşi o viaţă mai bună decât oamenii de rând. Au primit case noi la Phenian şi alte daruri din partea guvernului pentru performanţa lor. Ba chiar s-au investit şi mai mulţi bani în infrastructură.

"Noi nu vrem să vizităm locuri turistice. Nici să ne amestecăm cu alţii"
Ok Gyong Wang, înotătoare nord-coreeană

"Eu nu voi fi erou în Coreea de Nord, pentru că nu am câştigat aurul"
Yun-Chol Om, halterofil nord-coreean, medaliat cu argint la Rio