În timp ce mass-media occidentală recunoaşte implicarea Moscovei în zona separatistă, jurnaliştii încă folosesc termeni precum „rebeli” sau „trupe guvernamentale”, fără să spună lucrurilor pe nume.

Astfel, jurnaliştii contribuie fără sa vrea la povestea Kremlinului despre războiul civil din Ucraina, se arată într-o analiză publicată pe Euromaidan Press.

Este de înţeles, din moment ce Rusia a fabricat ideea de conflict intern şi neagă cu vehemenţă implicarea sa. În schimb, Moscova susţine că voluntarii aflaţi în vacanţă au ales pur şi simplu să lupte alături de separatiştii din Donbas.
 
Totuşi, există mai multe realităţi care demonstrează că în Ucraina nu se desfăşoară un conflict intern, ci vorbim despre o invazie a Rusiei în adevăratul sens al cuvântului.

1. Conflictul a început din cauza presei ruse

De la protestele din Euromaidan încoace, presa controlată de Kremlin a dezlănţuit o avalanşă cu mesaje de propagandă menite să îi discrediteze pe manifestanţi.

Jurnaliştii ruşi au scris că aceştia sunt susţinuţi de Occident şi au exagerat rolul jucat de grupurile de extremă dreapta în timpul revoluţiei de la Kiev.

Poveşti despre „atrocităţile fasciştilor” şi fiecare greşeală a noului guvern au alimentat nemulţumirile locuitorilor vorbitori de limbă rusă din sud-estul Ucrainei.

Toată această situaţie a determinat voluntarii să meargă în Donbas şi să pună mâna pe arme de partea secesioniştilor. Poate că, fără influenţa presei ruse, conflictul nu s-ar fi aprins de la bun început.

2. Un fost colonel al Serviciului Federal de Securitate (FSB) al Rusiei „a apăsat trăgaciul războiului”

Dacă dăm filele acestui episod sângeros din istoria Ucrainei înapoi, vedem că, la început, nişte protestatari au ocupat o clădire guvernamentală din oraşul Harkov. Un incident izolat, se credea.

Apoi a urmat rebeliunea din Doneţk, iar ce a făcut-o diferită este faptul că un grup numeros de bărbaţi mascaţi a început dintr-odată să pună stăpânire pe sediile de poliţie, pentru a obţine arme.

Igor Ghirkin, care ulterior a fost numit „ministrul Apărării al Republicii Populare Doneţk”, a recunoscut într-un interviu, în luna noiembrie a anului trecut, că el a fost cel care „a apăsat trăgaciul războiului” din Donbas, prin crearea unei unităţi în Crimeea, formată din ruşi şi voluntari localnici.

3. Părinţii fondatori ai Republicii Populare Doneţk (DPR) sunt ruşi

Doi ruşi, originari din Moscova chiar, stau la originea aşa-zisei republici - fostul colonel FSB Igor Ghirkin şi primul lider civil al DNR Aleksandr Borodai. Se pare că aceşti doi „invadatori”, după cum îi numesc jurnaliştii de la Euromaidan Press, au o lungă istorie împreună.

Au militat întotdeauna pentru expansiunea Rusiei, chiar şi când nu era „la moda”. Cei doi au legături profesionale cu oligarhul rus Konstantin Malofeev şi au visat mereu la refacerea imperiului sovietic. În plus, mulţi dintre liderii Republicii Populare Doneţk sunt cetăţeni ruşi.

4. Rusia a furnizat arme încă din vara anului 2014

Livrările de arme din Rusia în Ucraina au început în luna iunie a anului trecut, după ce „teroriştii” au pus stăpânire asupra punctelor de control ucrainene de la graniţă, iar frontiera a devenit practic nemonitorizată.

De asemenea, există dovezi convingătoare că vehicule de război ruse au fost văzute mai întâi în Rusia, iar apoi în Donbas, potrivit articolului Euromaidan Press. Printre acestea se numără inclusiv sistemul lansator de rachete Buk, despre care se crede că a lovit şi doborât avionul Malaysia Airlines. Unele dintre vehiculele pe marginea cărora s-au făcut verificări sunt fabricate în Rusia şi nu au fost niciodată folosite de către forţele armate ucrainene.

5. Ruşii au tras cu artilerie peste graniţă în trupele ucrainene

La începutul războiului, în iulie 2014, ruşii au deschis focul cu artilerie împotriva trupelor ucrainene care încercau să securizeze graniţa. Pe internet au apărut numeroase fotografii şi clipuri din timpul atacului, care a fost ulterior demonstrat de o investigaţie independentă.

După acel episod, forţele ucrainene au pierdut mulţi oameni şi echipamente şi au fost nevoite să se retragă.

6. Trupele ruse au luptat în Donbas din august

Pe lângă implicarea evidentă a forţelor ruse în timpul anexării Crimeii, au existat mai multe cazuri în care trupele de la Moscova au pătruns şi în estul Ucrainei. Cel mai notabil episod a fost în luna august a anului trecut, în momentul în care trupele separatiste erau zdruncinate de o ofensivă în forţa armatei ucrainene.

Ruşii au trecut atunci graniţa pentru a-i ajuta pe rebeli, iar acţiunile lor au dus la pierderea multor vieţi omeneşti, informaţii confirmate de surse NATO şi din rândul oficialilor ucraineni.

7. „Rebelii localnici” nu sunt atât de localnici pe cât par

Dacă ne uitam mai atent la componentele „forţelor armate din Noua Rusie”, observăm că mulţi dintre luptători sunt cetăţeni ruşi antrenaţi de forţele de la Moscova. Aceste detalii au ieşit la iveală în urma unor interogatorii sau dezvăluiri voluntare ale combatanţilor.

De asemenea, se pare că numărul localnicilor implicaţi în această bătălie este extrem de scăzut, cu toate că ar fi greu de stabilit cu exactitate câţi dintre separatiştii care luptă în est sunt cetăţeni ucraineni.

Sursa: ziare.com