Dezgheţul survenit în relaţiile dintre Vladimir Putin şi Recep Erdogan complică destul de mult planurile puterilor occidentale de a echilibra raportul de forţe din Orientul Mijlociu şi Europa de Est.
Întâlnirea de la Sankt Petersburg a celor doi şefi de stat marchează o restartare a relaţiilor dintre cele două ţări, iar evoluţia Turciei de acum înainte este cea care da frisoane liderilor politici din Vest, remarcă New York Times.
Ca înainte de criză
Până la doborârea avionului militar rusesc de către aviaţia turcă, pe 24 noiembrie, cele două ţări întreţineau relaţii economice şi politice strânse, în ciuda apartenenţei Turciei la Alianţa Nord-Atlantică.
Valoarea schimburilor comerciale din 2015 a fost estimată la 23,5 miliarde de dolari, cu gazul rusesc livrat Ankarei având o influenţă destul de mare în atingerea acestui volum.
Şapte luni de îngheţ în relaţiile dintre Moscova şi Ankara au coborât ştacheta schimburilor comerciale între cele două ţări cu 43%, embargoul impus de Moscova pentru mărfurile alimentare din Turcia şi pentru turişti aducând pierderi semnificative în economia turcă.
Exporturile Turciei către Rusia au atins doar 737 milioane dolari în primul semestru al acestui an, înregistrând o scădere de 60,5% faţă de aceeaşi perioada a anului trecut, în vreme ce industria turistică a pierdut, în aceeaşi perioadam, aproximativ 900 de milioane de dolari numai din absenţa turiştilor ruşi în staţiunile turceşti de la Mediterana şi Egee.
Acum, cei doi şefi de stat par gata să depăşească momentul de cumpăna, ce-i drept fiecare având câte o strategie ascunsă în spatele atitudinii binevoitoare.
„Este adevărat că am trăit un moment complicat în relaţiile dintre ţările noastre, dar cu toţii vrem să depăşim aceste complicaţii”, a explicat Vladimir Putin în cadrul conferinţei de presă comună.
Dacă liderul de la Kremlin nu a făcut niciun secret din faptul că îşi doreşte o slăbire a legăturilor dintre ţările membre NATO şi UE, Erdogan pare să facă un joc duplicitar.
O reluare a relaţiilor comerciale cu Rusia ar ajută economia Turciei să treacă mai uşor peste şocul generat de atacurile teroriste frecvente şi instabilitatea politică ieşită la iveală cu prilejul tentativei de lovitură de stat din iulie şi, în acelaşi timp, i-ar oferi un atu în procesul de negociere cu Occidentul.
„Erdogan poate folosi Rusia că pe un atu în negocierile cu Vestul. Pentru el tinta este Occidentul, nu Rusia”, explică Aleksandr D. Vasilyev, expert în relaţia ruso-turcă la Institutul de Studii Orientale din Moscova.
Planuri comune
Un semn că obstacolele principale dintre cele două ţări par să fi fost depăşite în mare parte îl reprezintă şi anunţul făcut de cei doi lideri de stat privind reluarea cooperării în sectorul energetic.
Turkish Stream şi construcţia centralei nucleare de la Akkuyu sunt cele două proiecte majore din acest sector pe care Moscova le ţinteşte de ceva vreme, aminteşte cotidianul Daily Sabah.
Construcţia gazoductului Turkish Stream ar garanta prezenţa Gazprom că lider în livrările de gaz natural pe piaţa din Turcia, cu un volum anual garantat de 16 miliarde metri cubi/an, în vreme ce alte 46 miliarde mc de gaz ar putea fi livrate, via Turcia, către statele din zona de sud a UE, o lovitură dată politicii de reducere a dependenţei de gazul rusesc promovată de Comisia Europeană.
În ceea ce priveşte contractul pe care Rosatom l-ar putea semna cu guvernul de la Ankara pentru realizarea centralei nucleare de la Akkuyu, acesta ar aduce 25 de miliarde de dolari în conturile tot mai sărace ale guvernului rus.
Siria, miza cea mare
În ultimul an, cele două ţări au manifestat un interes în creştere pentru conflictul civil din Siria, Rusia implicându-se făţiş, de altfel, în susţinerea regimului Bashar al Assad.
De cealaltă parte, Turcia a alimentat constant cu echipament militar tabăra rebelilor sirieni, sperând într-o cădere a regimului de la Damasc şi în obţinerea unei influenţe mai mari în regiune.
Intervenţia militară a SUA şi susţinerea arătată de americani pentru grupările kurzilor din Siria şi Irak complică destul de mult lucrurile pentru Ankara, care acuză formaţiunile militare kurde că incită la violenţă şi minoritatea kurzilor din Turcia.
Răcirea relaţiilor dintre Washington şi Ankara poate da semnalul unei alianţe neaşteptate între Turcia şi Rusia, subiectul Assad urmând să fie tranşat mai târziu.
Pentru moment, chiar dacă viziunea celor doi lideri în privinţa Siriei „nu coincide întotdeauna”, după cum a explicat chiar Vladimir Putin, Rusia şi-ar dori că turcii să închidă graniţa comună cu vecinii din sud pentru a limita fluxul de arme şi luptători către taberele insurgenţilor.
Ca prim semn de bunăvoinţa, cu doar câteva zile înainte de vizită lui Erdogan, Moscova a şi închis biroul diplomatic al minorităţii kurde din capital Rusiei, un semn că Putin se bazează mai mult pe omologul sau turc decât pe un aliat de conjunctură împotriva teroriştilor ISIL, care i-ar putea încurcă ulterior planurile de menţinere la putere a lui Bashar al Assad.
Cu toate acestea, Elizabeth Trudeau, purtător de cuvânt în cadrul Departamentului de Stat al SUA, nu crede că dezgheţul survenit în relaţia Rusia-Turcia periclitează într-un fel relaţiile dintre Washington şi Ankara.
„Nu cred că se pune problema că această întâlnire să pericliteze în vreun fel relaţiile noastre cu Turcia. Avem o mulţime de interese comune în regiune”, a explicat Trudeau, făcând referire la faptul că atât Turcia, cât şi Rusia s-au implicat în ofensiva aeriană împotriva Statului Islamic coordonată de americani.