A XXIII-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Los Angeles, în California, în perioada 28 iulie-12 august 1984. A fost singurul oraș care și-a depus candidatura pentru organizarea ediției din acel an. Ceremonia a fost deschisă de președintele american Ronald Reagan.
Ca răspuns la boicotul american al Jocurilor Olimpice din 1980 de la Moscova, 14 țări est-europene și altele din blocul comunist, inclusiv URSS, Cuba și Republica Democrată Germană, au boicotat aceste Jocuri Olimpice. Au fost trei excepții: România, China și Iugoslavia, care și-au înscris sportivii în concurs.
La startul întrecerilor s-au aliniat 6.829 de sportivi, dintre care 1.566 de femei și 5.263 de bărbați, din 140 de țări, pentru a concura la cele 221 de probe din 21 de sporturi cuprinse în program: atletism, canotaj, baschet, box, kaiac-canoe, ciclism, scrimă, fotbal, gimnastică, haltere, handbal, hochei, judo, lupte, natație, pentalon modern, echitație, tir, tir cu arcul, yachting și volei. La JO de la Los Angeles au fost nu mai puțin de 28.742 de voluntari și 9.190 de reprezentanți ai presei, dintre care 4.327 din presă scrisă și 4.863 de ziariști din radio și televiziune.
Cum Jocurile de la Los Angeles 1984 au fost primele după 1896 fără finanțare guvernamentală, organizatorii au depins foarte mult de arenele deja existente și de sponsori. Chiar dacă Olimpiada a fost criticată în acea perioadă, Jocurile de la Los Angeles au devenit un model pentru edițiile viitoare, mai ales după ce organizatorii au anunțat un profit de 223 de milioane de dolari.
La Los Angeles au apărut în premieră gimnastica ritmică și înotul sincron, dar și ciclismul pe șosea feminin. O premieră a fost și faptul că fotbaliștilor profesioniști li s-a permis participarea în turneul olimpic, dar numai dacă nu au participat la Cupa Mondială. Într-o finală disputată în fața a 101.799 spectatori, Franța a învins Brazilia cu scorul de 2-0.
La atletism, americanul Carl Lewis a cucerit titlul olimpic la 100 m, 200 m plat, la lungime și la ștafetă 4×100 m, egalând astfel recordul istoric al lui Jesse Owens (JO Berlin 1936). Britanicul Sebastian Coe a cucerit al doilea său titlu la 1.500 m, o premieră pentru două titluri consecutive în această probă. La tir cu arcul, Neroli Fairhall, din Noua Zeelandă, a devenit prima sportivă paraplegică participantă la JO, concurând în scaunul cu rotile. La 400 m garduri feminin, marocanca Nawal El Moutawakel a reușit cursa vieții ei, conducând din start până la final. Ea a devenit, astfel, prima concurentă islamică medaliată cu aur și primul sportiv marocan campion olimpic.
Un lucru neobișnuit s-a petrecut în proba masculină de 400 m liber înot. Între 1984 și 1996 a existat și o finală B, iar la Los Angeles, germanul Thomas Fahrner (RFG) a reușit în finala B un timp mai bun decât câștigătorul finalei A.
În clasamentul pe medalii, primul loc a fost deținut, detașat, de SUA, cu 83 de medalii de aur, 61 de argint și 30 de bronz, pe locul al doilea aflându-se România, cu 20 de medalii de aur, 16 de argint și 17 de bronz, iar pe locul al treilea — Republica Federală Germania, cu 17 medalii de aur, 19 de argint și 23 de bronz.