La ce se referea Plahotniuc? Care sunt adevăratele intenţii ale oligarhului? Cum pot fi dejucate aceste scenarii neconstituţionale? Articolul de faţă încearcă să găsească unele răspunsuri la aceste întrebări.

Imediat după protestul din 24 aprilie, protest care din nefericire nu a reuşit să adune un număr impunător de participanţi aşa cum se întâmpla altă dată, Plahotniuc a căpătat o mai mare încredere în forţele proprii, debarasându-se după acel moment de „fobia populară”. Profitând de faptul că Platforma DA s-a pomenit în „singurătate” după renunţarea lui Usatîi şi Dodon de a participa la acea acţiune protestatară consolidată din 24 aprilie, Plahotniuc a recurs la un scenariu perfid. Pe de o parte a utilizat toată maşinăria statului pentru a împiedica cetăţenii din alte localităţi să vină în Piaţa Marii Adunări Naţionale, încălcând astfel dreptul constituţional la libera circulaţie printr-o intimidare fără precedent, iar pe de altă parte a încercat să organizeze provocări atât pe strada Bulgară lângă locuinţa sa, cât şi în faţa oficiului său lângă Global Business Center. Deşi protestatarii au avut un comportament non-violent şi nu s-au dedat la provocări, poliţia lui Jizdan nu s-a jenat să utilizeze gaze lacrimogene împotriva protestatarilor paşnici şi să intimideze toată societatea printr-o etalare demonstrativă a unui număr exagerat de „apărători” ai adevăratelor centre de putere şi comandă din Republica Moldova. Prin împiedicarea cetăţenilor de a participa la acel protest, oligarhul a încercat să demonstreze opiniei publice că mişcarea protestatară este în declin şi că nu are sens ca cetăţenii să se asocieze cu un curent descendent, iar prin numărul exagerat de „apărători” ai „ordinii publice” mesajul a fost pentru cetăţenii încă pasivi că cei care vor îndrăzni să-l intimideze pe stăpân vor avea de a face cu poliţia agresivă a lui Jizdan, dar şi cu trupele speciale ale oligarhului.

În urma acelei victorii tactice, Plahotniuc a ajuns la concluzia că forţa protestului s-a diminuat şi că nu există suficientă energie populară pentru a i se opune. Din acest considerent, oligarhul a început, imediat după protest, o serie de acţiuni dure menite să-i consolideze puterea, atât de ordin represiv, cât şi cele ce ţin de promovarea propriei imagini. După aproximativ zece zile de la protest, au fost arestaţi patru protestatari cu acuzaţia că aceştia au provocat dezordini în masă. Dacă până la 24 aprilie, Plahotniuc aplica metode represive exclusiv asupra Grupului Petrenco, atunci după acel protest, pentru prima dată oligarhul a început să aplice metode de intimidare fizică şi asupra Platformei DA. 

A avut loc vizita fulger a lui Plahotniuc în SUA, poza cu Victoria Nuland, urmată imediat de venirea tancurilor americane în Republica Moldova pentru participarea la exerciţiile militare comune „Dragon Pioneer 2016”, evenimente care trebuiau să demonstreze rapid opiniei publice că Plahotniuc este sprijinit de americani, fiind recunoscut de către aceştia ca stăpânul de facto al Republicii Moldova. A urmat apariţia în public alături de Barroso şi „garantarea” stabilităţii coaliţiei, precum şi o campanie agresivă de promovare a imaginii de filantrop a lui Plahotniuc prin tot felul de acţiuni populiste, inclusiv redenumirea Fundaţiei „Edelweiss” în Fundaţia „Vlad Plahotniuc”.

În paralel, oligarhul a întreprins un şir de acţiuni dure: intimidarea judecătoarei Domnica Manole de la Curtea de Apel care a obligat CEC-ul să iniţieze referendumul republican promovat de Platforma DA, hărţuirea în justiţie a protestatarilor arestaţi, intimidarea demonstrativă a lui Petrenco în Aeroportul Internaţional Chişinău, forţarea lui Mihail Gofman să părăsească ţara şi altele. De asemenea, readucerea lui Iurie Ciocan la CEC şi introducerea unor modificări abuzive în Codul Electoral, a reprezentat nu altceva decât luarea măsurilor de asigurare pentru alegerile prezidenţiale în vederea controlării procesului electoral. Condamnarea lui Filat şi arestarea lui Shor, la fel a avut scopul să demonstreze societăţii forţa oligarhului care decide totul în Republica Moldova. 

Concomitent, Plahotniuc a declanşat cea mai virulentă şi dementă campanie mediatică întâlnită vreodată în Republica Moldova, îndreptată împotriva liderului Platformei DA, Andrei Năstase. Scopul acestei mega campanii de denigrare este unul foarte simplu: discreditarea celui mai puternic adversar, descurajarea participării acestuia la scrutinul prezidenţial, demoralizarea persoanelor care eventual ar putea susţine Platforma DA şi plasarea mediatică a lui Andrei Năstase în categoria politicienilor anti-sistem.

Din cele întâmplate după 24 aprilie reiese un lucru foarte clar: Plahotniuc are fobie doar faţă de mişcările de protest de mare amploare. Iar când protestul scade din intensitate, el începe a acţiona în forţă.

În acest moment, Plahotniuc pregăteşte actul final de preluare a puterii de stat. Deşi actualmente „raţa mută”, Timofti, este sub un control total, din cauza alegerilor din toamnă, instituţia prezidenţială ar putea să-i scape oligarhului de sub control. Din acest motiv, Plahotniuc pregăteşte un plan perfid care cel mai probabil constă din următoarele elemente:

- Eliminarea lui Andrei Năstase din viaţa politică, fie prin excluderea din cursa electorală în baza precedentului „Renato Usatîi”, fie prin arestarea acestuia, sau ambele concomitent. Discreditarea în presă a lui Andrei Năstase prin atribuirea falsă a unui trecut criminal, urmăreşte drept scop pregătirea opiniei publice şi transmiterea unui semnal structurilor de forţă că liderul Platformei reprezintă un politician anti-sistem, cu trecut dubios, în privinţa căruia ar exista motive suficiente, rezonabile şi legitime de a aplica maşinăria represivă a statului. Deşi Plahotniuc, în baza analizei protestului din 24 aprilie, a tras concluzia că reacţia populară faţă de un eventual arest, excludere electorală sau alte fraude de proporţii va fi una moderată, totuşi, acesta vrea să se asigure că riscurile unei revolte populare sunt minimizate. Anume din acest motiv, Plahotniuc insistă ca Usatîi să părăsească Republica Moldova tocmai în perioada electorală, fiind conştient de faptul că Primarul de Bălţi ar putea contribui la o eventuală mobilizare populară în masă. 

În perspectiva unor proteste iminente, pentru a loializa structurile de forţă, Plahotniuc face gesturi „generoase”, cum ar fi „alocarea din fondul de rezervă al Guvernului a sumei de 6,7 milioane de lei Ministerului Afacerilor Interne şi 48.1 mii lei Ministerului Justiţiei, pentru premierea angajaţilor implicaţi în măsurile de asigurare a ordinii publice în timpul manifestaţiilor desfăşurate la 24 aprilie 2016”. Acest gest nu reprezintă altceva decât un semnal transmis structurilor de forţă pentru a-i motiva să acţioneze hotărât şi chiar agresiv în cazul protestelor.

- Un alt element de pregătire a opiniei publice pentru acţiunile abuzive constă în manipularea sondajelor şi diminuarea intenţionată a ratingului lui Andrei Năstase, urmărind scopul de a descuraja cetăţenii să susţină acest candidat, dar şi pentru a-l demotiva să participe în campania electorală. 

- Plahotniuc este convins, pe lângă toate, că în cazul eliminării din cursa electorală a lui Andrei Năstase, revolta populară nu va fi suficient de puternică, inclusiv datorită faptului că există şi un alt candidat de dreapta, Maia Sandu, spre care pot migra potenţialii votanţi ai lui Năstase. Un fenomen similar s-a produs în alegerile parlamentare din 2014, când susţinătorii lui Usatîi au fost nevoiţi să voteze pentru PSRM -ul lui Dodon.

Planul anticonstituţional al lui Plahotniuc de eliminare a celui mai periculos adversar politic reprezintă de facto pregătirea unei lovituri de stat în scopul uzurpării definitive a puterii în stat. Fraudarea alegerilor, eliminarea din cursă a candidaţilor cu şanse, intimidarea constantă a adversarilor politici reprezintă un atac grav la democraţie şi poate fi cu uşurinţă încadrat în noţiunea de „lovitură de stat”.

De fapt, toată „activitatea politică” a lui Plahotniuc după 2009 nu reprezintă altceva decât o „lovitură de stat permanentă” (termen utilizat de către socialiştii francezi în anii 60). Instaurarea controlului asupra Procuraturii Generale (Zubco/Gurin), Curţii Supreme (Poalelungi), Curţii de Apel (Pleşca), Curţii Constituţionale (Tănase), Partidelor Politice (Lupu, Ghimpu, Voronin, Leancă, etc), Băncii Naţionale (Drăguţanu), Centrului Naţional Anticorupţie (Chetraru), Mass Media, controlul asupra sistemului bancar şi multe alte preluări – cum altfel pot fi calificate aceste acţiuni decât o „lovitură de stat permanentă”? Acum oligarhul a ajuns la punctul culminant de finalizare a loviturii de stat pentru a „prelua” la toamnă instituţia prezidenţială. Scopul acestuia este trecerea peste voinţa alegătorilor şi asigurarea unui rezultat care-i convine personal şi întregului sistem.

Ce ar putea face Platforma DA în această situaţie? Unica soluţie rămâne implicarea imediată, deschisă şi determinată a lui Andrei Năstase în cursa prezidenţială şi mobilizarea la maxim a spiritului protestatar şi de revoltă în societate care la moment, din păcate, s-a diminuat. Paralel cu activităţile ce ţin de campanie, este extrem de necesară pregătirea unui mare protest, care în cazul tentativei de lovitură de stat din partea lui Plahotniuc, va avea misiunea istorică de împiedicare a acestor planuri diabolice. Toate întâlnirile cu alegătorii, mesajele electorale trebuie să conţină şi un apel de a ieşi masiv în stradă la momentul decisiv pentru a stopa eventualele abuzuri ale sistemului politic mafiotizat. E timpul de conştientizat un lucru fundamental: Plahotniuc nu va putea fi învins fără un protest de mare amploare. Dacă Plahotniuc va estima că abuzurile sale nu vor scoate masiv oamenii în stradă, atunci scenariul său diabolic va pus în aplicare. Dacă însă acesta va fi conştient de faptul că există un risc real ca mişcarea protestatară să apară cu un nou suflu şi determinare, atunci oligarhul se va mai gândi.

Faptul că Plahotniuc acţionează atât de obsesional împotriva lui Andrei Năstase demonstrează, pe lângă frica animalică faţă de acesta, şi faptul că Năstase chiar are mari şanse să se califice în turul doi şi să câştige alegerile prezidenţiale. Dacă oligarhul nu ar fi fost convins de aceste lucruri, ar fi adoptat tactica ignorării. Înţelegând însă pericolul real de a-şi pierde libertatea în cazul câştigării de către Năstase a alegerilor şi al începutului prăbuşirii propriei construcţii mafiote, eliminarea politică a lui Năstase reprezintă unica şansă de supravieţuire a lui Plahotniuc.
 
În concluzie, dacă societatea nu va fi vigilentă şi mobilizată pentru a ieşi în stradă la un mare protest în caz de deturnare a alegerilor prin eliminarea celui mai serios candidat din cursa electorală, atunci Plahotniuc va demonstra încă odată tuturor că Republica Moldova este un stat mafiot care îi aparţine.

Vlad Surkoff