Guvernarea de la Chişinău a fost în această săptămână sub lupa experţilor externi: ai celor de la Fondul Monetar Internaţional, pe care speră să-i convingă să semneze un Acord de finanţare, şi ai celor ce monitorizează libertatea presei în lume. OSCE, Consiliul Europei şi Freedom House au criticat amendamentele la Codul Audiovizualului, adoptate în primă lectură, şi care interzic retransmiterea emisiunilor TV sau radio de peste hotare. Reproşul de bază e că aceste restricţii sunt excesive şi, cel mai probabil, ineficiente. Ce mesaj transmit autorităţile moldovene partenerilor din afaţa ţării prin asemenea iniţiative? Întrebare la care Diana Răileanu a căutat răspuns în cadrul rubricii Retrospectiva săptămânii, împreună cu analistul politic Anatolie Golea şi economistul Institutului Viitorul Ion Tornea.
Un Acord cu Fondul Monetar Internaţional, asemenea culorii verzi a semaforului, deschide calea pentru importante finanţări externe. Un asemenea document, explică economistul Institutului Viitorul, Ion Tornea, reprezintă o carte de vizită pentru orice guvernare şi asta pentru că i se oferă credibilitate:
„Având un program de finanţare din partea FMI, care este condiţionat de implementarea anumitor reforme, poţi fi sigur că aceste reforme vor fi realizate. Aceste reforme oferă mai multă siguranţă investitorilor şi altor finanţator şi pentru că nu poate fiecare şi nu este fezabil ca fiecare donator să urmărească situaţia financiară, să urmărească îndeplinirea angajamentelor, stabilitatea financiară etc. Din acest motiv toţi se orientează după FMI. Dacă Fondul dă undă verde prin semnarea Acordului cu un oarecare stat, evident că asta înseamnă şi undă verde pentru acordarea finanţărilor din partea altor donatori şi finanţatori.”
Un grup de experţi ai FMI tocmai şi-au încheiat vizita în Republica Moldova, iar declaraţiile oferite la finele misiunii sugerează că şansele pentru încheierea unui Acord cu Fondul sunt destul de mari. După principiul „una caldă, alta rece”, Republica Moldova şi-a atras critici în această săptămână din partea structurilor internaționale pentru intenţia de a modifica Codul Audiovizualului. Între altele, se propune interzicerea retransmitera emisiunilor TV sau radio produse de mediile ruseşti, Federaţia Rusă nefiind semnatară a Convenţiei Europene cu privire la emisiunile transfrontaliere. Analistul politic Anatolie Golea pune la îndoială că autorii iniţiativei îşi doresc cu adevărat stăvilirea propagandei ruseşti. Scopul crede analistul, este unul mult mai pragmatic:
„Este clar şi este bine ştiut că ne confruntăm cu propagandă din partea anumitor mass-media din Federaţia Rusă, cu propagandă care trebuie combătută eficient şi profesionist, dar nu prin interdicţii. Ceea ce se face, de fapt, urmăreşte cu totul alte scopuri, scopuri, în primul rând, politice. Se ţine cont de alegerile prezidenţiale care se apropie dar, nu în ultimul rând, şi scopuri economice, de a crea condiţii avantajoase pentru televiziunile din anumit holding, din General Media Group, în defavoarea altor posturi de televiziune. Autorităţile nu îşi dau seama că prin ceea ce fac, de fapt, consolidează electoratul, mai ales electoratul de limba rusă, în favoare forţelor de stânga din Republica Moldova care este adevărat, deseori promovează interese străine ţării, dar autorităţile demonstrează că nu vor să poarte un dialog cu vorbitorii de limbă rusă, vor să acţioneze prin interdicţii.”
În secolul 21, continuă Anatolie Golea, propaganda nu poate fi curmată prin interdicţii. Asemenea instrumente, deseori, au efect invers, iar insistând cu astfel iniţiative, autorităţile nu fac decât să-şi compromită imaginea în afara ţării şi aşa afectată de furtul din sistemul bancar şi crizele politice.
