Judecătorul Evghenii Șevciuk
Poliţistul Alexandru Ursu, din satul Hagimus, raionul Căuşeni, care timp de trei ani s-a aflat în captivitatea regimului separatist de la Tiraspol, şi-ar putea obţine dreptatea la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CtEDO). Avea 30 de ani când a fost arestat. Era locotenent de poliţie, ofiţer operativ de sector al postului de poliţie Hagimus al CPR Căuşeni, aflat în subordinea MAI al R. Moldova. Satul Hagimus e în apropiere de Tighina, pe malul drept al râului Nistru. La 21 iulie 2009, ofiţerul operativ Ursu a fost răpit de miliţieni de la Tiraspol, fiind acuzat de fals în acte şi de escrocherie. Timp de trei ani, acesta a stat închis în penitenciarul de la Hlinaia, controlat de autorităţile transnistrene, fiind condamnat de o instanţă nerecunoscută la 15 ani de închisoare.
Sub presiunea opiniei publice, în octombrie 2012, Ursu a fost „amnistiat” de liderul separatist de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk. Deşi a revenit acasă, încercând să-şi urmeze viaţa, detenţia ilegală, abuzivă şi inumană a devenit o povară de care, se pare, nu se va debarasa nicicând. În cei patru ani, câţi au trecut de la eliberare, deşi îşi continuă munca în cadrul MAI, nu a avut vreo zi în care să nu-şi amintească despre cei trei ani închişi din viaţa sa. „Uneori, observ că sunt urmărit de persoane sau unităţi de transport stranii. Tatăl meu, care locuieşte la Hagimus, e supravegheat şi el”, spune Alexandru. L-am întrebat ce statut o fi având acum acel dosar nefast. Ne-a spus că nu cunoaşte prea multe. Cu ceva timp în urmă, fusese citat să se prezinte iarăşi în instanţă, pentru a i se comunica despre faptul că termenul de detenţie i-a fost redus până la 12 ani…
Ieri, când a aflat că CtEDO a comunicat Guvernelor R. Moldova şi Federaţiei Ruse despre dosarul său, aflat pe rol în înalta instanţă europeană, avea vocea calmă, resemnată, îi apăruse încrederea că, poate, în scurt timp, va avea alt statut, cel de învingător. Cererea depusă la CtEDO, cu sprijinul juriştilor de la PROMO-LEX, invocă aplicarea torturii, a tratamentelor inumane şi degradante, violarea dreptului la libertate şi siguranţă, dar şi a dreptului la un recurs efectiv.
El speră că CtEDO va da un verdict obiectiv sentinţei „pronunţate” de regimul separatist, acum al lui Evgheni Şevciuk.
Dar, orice s-ar întâmpla până şi după CtEDO, experienţele dure la care a fost supus nu vor fi depăşite vreodată, mai ales că deciziile CtEDO nu au vreun impact asupra abuzurilor comise de regimul de la Tiraspol.
În ziua în care Curtea de la Strasbourg a comunicat celor două guverne despre dosarul lui Ursu, la Dubăsari fusese reţinută activista Olga Ievleva, psiholog la un Centru de Reabilitare a Copiilor cu Dizabilităţi. Motivul reţinerii l-au constituit nişte opinii exprimate de aceasta pe o reţea de socializare. Potrivit „justiţiarilor” de la Tiraspol, căci Ievleva a fost escortată, pentru audieri, la Direcţia Afacerilor Interne, mesajele sale i-ar încurca lui Evgheni Şevciuk să muncească. Ea a fost informată că, în aprilie 2016, la iniţiativa securităţii de la Tiraspol, a fost iniţiată o cauză penală pe faptul calomnierii lui Şevciuk. „Din cauza criticilor, nu-şi poate îndeplini atribuţiile funcţionale”, i-a spus, la Tiraspol, anchetatoarea. Olga Ievleva a fost interogată în lipsa unui avocat, fiind informată că, în septembrie, audierile vor continua. Exact în septembrie, în regiunea transnistreană va demara oficial campania pentru alegerile prezidenţiale programate pentru 11 decembrie 2016.
Aşa cum, potrivit analiştilor, Şevciuk ar avea şanse minime să învingă în acest scrutin, având printre contracandidaţi persoane agreate mai mult de Kremlin, acesta este gata să întreprindă orice, doar ca să se menţină. În situaţii disperate, lumea ajunge în agonie… Pe fundalul unei crize economice împovărătoare, Şevciuk generează subiecte din categoria Olga Ievleva sau Iurie Petric, reţinut, pentru 15 zile, în cadrul unei acţiuni de binefacere, organizate la Râbniţa, pentru a înfricoşa lumea, pe de o parte, şi pentru a sustrage atenţia oamenilor de la sărăcie, pe de altă parte.
De fapt, Şevciuk şi alţii ca el, cu interesele lor, dar ce întreprinde Chişinăul, înglodat în tot mai multe cazuri de corupţie, pentru a-şi proteja cetăţenii? Ursu, Ievleva, Petric şi alţii sunt şi cetăţeni ai R. Moldova, dacă spunem că suntem un stat integru, suveran şi independent. Dacă-i adevărat ce spunem, de ce ne lăsăm cetăţenii pe mâna judecătorului Şevciuk?
