Reporterul Mihai Ivașcu scrie pe platforma Hotnews.ro despre basarabenii care vin în număr destul de mare, și oarecum organizat, la București ca să-și depună actele pentru cetățenia română. A stat de vorbă cu ei și a aflat că principalul motiv este teama că Uniunea Europeană ar putea schimba regulile iar ei numai cu pașaport românesc ar mai putea merge la muncă în spațiul comunitar. Un motiv mai degrabă economic, s-ar spune, numai că toți interlocutorii declară ritos că doresc unirea Republicii Moldova cu România, „pentru că suntem frați”.
Un tânăr atrage chiar atenția asupra moldovenilor care vorbesc rusa ca limbă maternă: ei doar se declară doritori de cetățenie și de unire, dar au alte gânduri, crede tânărul. Există o filieră semi-organizată de transport al basarabenilor către instituția unde se depun dosarele de cetățenie, la București. Și nu e doar transport. Oamenii nu prea sunt dispuși să dea detalii despre alte aspecte pe care le „descurcă” mijlocitorii, desigur nu pe degeaba. În orice caz, cele mai mult bătăi de cap li se trag de la rusificarea documentelor de identitate, operată de guvernarea sovietică: nume transcrise diferit, în alfabet chirilic, dar și altele. Basarabenii care așteptau ieri cu zecile în spare, pe strada Doamnei din București, s-au plâns reporterului de clasa politică de la Chișinău: numai din gură spune că vrea în Europa. Ei, oamenii obișnuiți, nu îi mai cred și se tem că într-o bună zi vor pleca din Moldova până și puținii investitori străini care sunt, iar ei își vor pierde slujbele.
Pe site-ul contributors.ro, Valentin Naumescu comentează rezultatul summit-ului NATO de la Varșovia. Găsește că dezamăgirea est-europenilor nu e integral îndreptățită. Un sprijin NATO ca pe vremea războiului rece nu mai e posibil, nu va mai veni niciodată. Ceea ce se pregătește să facă acum Alianța e să-și ajute membrii să se apere singuri de amenințări precum venită dinspre Rusia. În ceea ce privește bilanțul României la reuniune, Naumescu scrie că președintele Iohannis și echipa cu care a fost acolo au reușit să evite în ultima clipă „impresia dezastruoasă că (țara) este ignorată la masa deciziilor, că nu are «greutate politică» pe măsura Poloniei”. Chiar și „semi-eşecul” privind înfiinţarea Flotei NATO la Marea Neagră a fost parţial compensat de angajamentul unei „îmbunătăţiri a planului de contingenţă” şi de „aprobarea (deocamdată pe hârtie) a unei Brigăzi multinaţionale de 3200-5000 de militari”. „Ideile României au fost bune, dar susţinerea a fost slabă, ceea ce reconfirmă că nu avem aliaţi, parteneri strategici şi relaţii bilaterale puternice, cu excepţia Statelor Unite”. Motivele stau în performanța modestă a instituțiilor care ar trebui să formuleze, să pregătească și să susțină viziunea României la un asemenea nivel.
Ioan Stanomir scrie pe aceeași platformă, contributors.ro: „Subdezvoltarea este riscul de securitate pe care nu îl mai putem ignora. Precaritatea instituţională şi economică subminează şansele unui angajament autentic de politică externă”. Concluzia e aspră: „Pentru Rusia, România oferă imaginea reconfortantă a unui inamic auto-subminat de propria sa impotenţă. Statul român este cel mai redutabil aliat involuntar al Rusiei, prin incapacitatea sa funciară, consolidată timp de decenii”.
