[sondaj] Leul și criza economică
Viaţa se scumpeşte. Leul cedează tot mai mult în faţa principalelor valute străine, preţurile la produse alimentare şi la medicamente cresc, tarifele la servicii se majorează. Se anunţă scumpiri la gaze şi curentul electric. Experţii prognozează o reducere a nivelului de viaţă, în următoarele luni, cu 30%, din cauza tâlhăriilor care s-au întâmplat la Banca de Economii şi la Banca Socială.
Leul cade, preţurile cresc. Cât vom rezista?
Natalia Trubcă, croitor-modelier
Viaţa nu e numai din alb, dar şi din negru. Şi acum, probabil, e rândul culorii negre. Nicio garanţie din partea statului. Trăim cu ziua de azi, tot câştigul trece în cheltuieli, fără vreo rezervă. Toate rezervele sunt nişte conserve, făcute din vară pentru iarnă. Despre rezerve la bani – nici vorbă. E foarte complicat. Şi aşa era greu de trăit, dar de când a început să cadă leul, e catastrofă. Au fost alegeri, am ales parlamentul, vom avea degrabă alt guvern. Pentru ce i-am ales? Unde-s promisiunile despre femei fericite şi familii înstărite? Parlamentul şi guvernul ar trebui să fie ca şi părinţii într-o familie. Ele trebuie să poarte grija ţării, dar la noi e invers.
Tudor Ojog, pensionar
Moldoveanul e răbdător, dar toată răbdarea are o limită. Ceea ce se întâmplă la noi e ticăloşie curată. Hoţii ca în codrul verde. Pentru pensii şi salarii nu au bani, dar miliarde din bănci îi duce capul să fure. Gluma se îngroaşă. Dacă băieţii ăştia, cei care stau „sus”, nu vor vrea să înţeleagă acest lucru, lumea va pune mâna pe furci. Cred că şi Europa o să ne susţină, pentru că Europa dă bani, dar banii se duc în vânt. Ştiţi că există lume care îndură foame? Iar alţii se scaldă în bani. Trebuie scuturaţi şi puşi la dubă. Avem nevoie de altfel de partide la guvernare, nu de bandiţei. Lumea a crezut că se vor schimba, dar vorba ceea: din coadă de câine, sită de mătase nu faci. Decât aşa, mai bine anticipate. Părerea mea.
Nicolae Osmochescu, profesor universitar
Greu de spus, cât şi până unde. Salariile şi pensiile au rămas neschimbate, iar capacitatea de cumpărare s-a redus deja cu 30%. Şi lucrurile nu se vor opri aici. Efectele jafului de la Băncile de Economii şi Socială, unde, în mare parte, trebuie căutate motivele acestei crize, încă vin din urmă. Interesul, cred eu, pentru acest jaf este nu doar de ordin financiar, dar şi de ordin politic. Se doreşte provocarea unei instabilităţi politice şi schimbarea pe această cale a vectorului de politică externă. Ce au declarat dnii Lupu şi Streleţ acum două săptămâni? Că R. Moldova nu va depune la Riga cererea de aderare la UE. Ce trebuie să înţelegem? Dacă PL nu va fi admis la guvernare, riscul ca Chişinăul să piardă sprijinul UE e foarte mare. Şi atunci, cu siguranţă, lumea va ieşi în stradă.
Natalia Onţa, comerciant
Nu cred că lumea va răbda la nesfârşit. Ceva trebuie să se întâmple. Cei care mai au un salariu se mai descurcă, dar pentru pensionari e foarte greu. Au muncit o viaţă şi nu au de-o pâine, mănâncă de la gunoi. Dar ei vin, îşi bat buzunarele şi nu-i doare capul de nimic. Ce au facut proaspeţii „aleşi”? Şi-au mărit salariile, că erau cei mai săraci… Diferenţa dintre viaţa lor şi a noastră e prea mare, ca lumea să mai tacă. Avem prea multe partide pentru o Moldovă atât de mică şi nici unul de încredere. Viaţa se complică şi lumea va fi nevoită să iasă în stradă. Numai nu aşa ca la 7 Aprilie 2009. Ce folos că au fost distruse clădirile, dacă cei care erau la putere stau şi acum în parlament? Ei ar trebui daţi jos şi judecaţi.
Valentin Dolganiuc, analist politic
Situaţia în care suntem va dura atât cât va vrea lumea să rabde. Cât exact, nimeni nu poate şti, dar ceea ce poate fi, cu siguranţă, e că viaţa se va scumpi şi mai mult, dolarul are şansa să crească până la 25 de lei, iar Euro până la 30 şi, în acest caz, este greu, aproape imposibil, să excludem eventualitatea unor explozii sociale. Cred că aici se va ajunge, cel puţin spre asta se merge. Din moment ce principalele funcţii în stat sunt pe mâna oligarhiei, care nu are alte interese decât interesele personale, e greu să ne aşteptăm la altceva. Poate că situaţia ar fi fost alta, dacă am fi avut măcar un altfel de preşedinte. Aşa, însă, şi preşedintele, la fel ca şi parlamentul, guvernul, procuratura, e tot al lor. Aşa că dreptatea va trebui să ne-o facem singuri şi să ne luăm statul înapoi.
