Cazul monopolului medicamentelor

Studierea monopolului medicamentelor, care atentează la sănătatea şi banii populaţiei, dar îngraşă conturile oligarhilor, este un bun exemplu pentru a arăta că, în ruptul capului, oligarhii de la Chişinău nu vor accepta aplicarea AA şi DCFTA. Piaţa medicamentelor din Republica Moldova este o afacere foarte mare, de 250 milioane de dolari pe an, din care peste 80% importuri, o sumă egală cu 12,5% din bugetul Republicii Moldova, aşa că oligarhii nu vor lăsa niciodată din gheare o asemenea pradă de dragul „integrării europene”.

În UE, medicamentele sunt împărţite în două categorii: inovative şi generice. Medicamentele inovative sunt cele care au fost omologate de o firmă şi protejate de un brevet. Firma respectivă are exclusivitatea pe un termen de 10 ani pentru medicamentul pe care l-a inventat. Aşa a fost cazul cu firma germană Bayer, care în anii 1950 a inventat aspirina.

Medicamentele generice sunt echivalente cu produsul original, adică medicamentul inovativ, şi se produc de către alte companii decât cea care a inventat medicamentul inovativ după ce brevetul ce asigură exclusivitatea pe piaţă a acestuia a expirat. Medicamentele generice nu au chiar aceleaşi calităţi cu cele inovative, dar pe piaţa UE sunt mai ieftine cu 20-90%. În multe cazuri, medicamentele generice conţin doar substanţa activă din medicamentul inovativ. Bunăoară, dacă medicamentul inovativ este aspirina, produsă doar de Bayer, medicamentul generic asemănător aspirinei este „acid acetilsalicilic”.

De obicei, medicamentele inovative sunt produse de firmele din UE sau SUA, iar medicamentele generice sunt produse de către firme din India şi China, care le urmează pe cele occidentale. De exemplu, o firmă din Danemarca a obţinut prin anul 2005 brevetul pentru medicamentul inovativ Ebixa, necesar pentru bolnavii de Alzheimer. Ulterior, medicamentul generic echivalent cu Ebixa a început să fie produs în ţări din Asia sub denumiri ca Memantine, care de fapt este substanţa activă din medicamentul original, Ebixa.

În UE, Casele de asigurări de sănătate compensează o parte din preţul plătit de populaţie doar pentru medicamentele inovative. În Republica Moldova se compensează medicamentele generice, pe considerentul că ar fi mai ieftine. În realitate, sunt mai ieftine doar pentru oligarhii care le importă din India, China, Rusia, dar în farmacii ajung mai scumpe decât medicamentele inovative care se vând în România. Menţionăm că şi în UE se produc medicamente generice, Slovenia fiind chiar specializată în această industrie, aşa că Republica Moldova ar putea importa medicamente generice din UE dacă doreşte să le compenseze în continuare. Cu siguranţă că aceste medicamente sunt superioare calitativ celor asiatice, care uneori chiar sunt contrafăcute.

De ce oligarhii prigonesc limba română

Oligarhii îşi permit să importe medicamente eurasiatice de calitate mai slabă, dar foarte ieftine, pe care le vând la preţuri exorbitante în farmacii pentru că deţin monopolul asupra pieţei. Vladimir Filat a promis în campania electorală din 2009 că va desfiinţa monopolurile de pe piaţă. În anul 2010, Filat, pe atunci prim-ministru, încă mai simula preocuparea faţă de promisiunile din campanie. La o şedinţă a Guvernului, Filat a dat exemplul a 20 de poziţii de pe lista de medicamente, la care preţurile sunt şi cu 800% mai mari decât în România şi a declarat că  „Noi nu am reuşit să distrugem acea schemă mafiotică prin care câteva persoane şi-au făcut averi pe spatele oamenilor. Cred că trebuie deja să facem regulă".

De fapt, Vladimir Filat ar fi trebuit să aplice o lege care deja exista atunci, „Legea Republicii Moldova privind protecţia consumatorilor nr. 1453 din 1993”, dacă chiar dorea să distrugă „schema mafiotică”. Detalii AICI!

Această lege prevede că etichetele şi ambalajul se inscripţionează în limba română. Acesta este secretul oligarhilor, utilizarea ilegală a limbii ruse pentru menţinerea monopolului. Marile firme din Asia produc medicamente pe care le inscripţionează în limba rusă, pentru că se adresează pieţei din fosta URSS, cu aproape 300 milioane de consumatori. Dacă s-ar respecta legea şi aceşti producători ar fi nevoiţi să inscripţioneze medicamentele în limba română, firmele asiatice sau ruseşti mai degrabă ar renunţa să vândă în Republica Moldova, pentru că această piaţa este prea mică pentru a justifica efortul şi cheltuiala inscripţionării în româneşte a medicamentelor, iar pe piaţa din România aceste firme nu activează.

Aşadar, dacă în Republica Moldova s-ar respecta legea, firmele din state UE care inscripţionează româneşte pentru că vând deja în România sau producătorii români ar putea intra pe piaţa de peste Prut în condiţii de liberă concurenţă. Evident că măsura ar avantaja şi producătorii autohtoni de medicamente din Republica Moldova, a căror cotă de piaţă, de circa 18% în prezent, ar putea creşte.

Oligarhii, împotriva Acordului cu UE

Problema inscripţionării medicamentelor în limba română este cunoscută la cel mai înalt nivel la Chişinău, dar nu se rezolvă, pentru că aplicarea legii ar afecta interesele oligarhilor. Cei care se opun sunt chiar politicienii „europeni”, care altfel pretind că luptă pentru limba română, dar numai cu o condiţie, să nu fie folosită la inscripţionarea medicamentelor.

Numai că utilizarea limbii române, dar şi eliminarea în consecinţă a monopolurilor de pe piaţa medicamentelor au căpătat un sprijin nou, anume Acordul de liber schimb cu UE (DCFTA). Conform DCFTA, Republica Moldova este obligată să permită doar comercializarea medicamentelor inscripţionate în limba română, şi asta încă din anul 2015. Mai precis, la capitolul Produse farmaceutice/1. Produse medicamentoase de uz uman din Acordul de liber schimb, Republica Moldova este obligată să transpună în anul 2015 Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman. Detalii AICI!

Directiva menţionată prevede că „Informaţiile care trebuie conţinute în etichetare enumerate la articolele 54, 59 şi 62 trebuie să fie redactate în limba sau limbile oficiale ale statului membru pe a cărui piaţă este introdus produsul”. Adică în limba română, în cazul Republicii Moldova. Detalii AICI!

Oligarhii vor amâna sau chiar sabota îndeplinirea acestor prevederi din Acordul de liber schimb. Altfel ar pierde piaţa de 250 milioane de dolari anual, pe care o controlează monopolist, cu medicamente aduse din India, China sau Rusia, inscripţionate în limba rusă, pe care le vând prin farmaciile din Republica Moldova la preţuri exorbitante. Dacă autorităţile de la Chişinău erau de bună credinţă, problema s-ar fi rezolvat demult, conform Legii protecţiei consumatorului aflată în vigoare, nu mai trebuiau să aştepte asocierea cu UE pentru aceasta. Monopolul asupra pieţei medicamentelor este doar un exemplu. Prevederile din DCFTA care afectează interesele oligarhice sunt mult mai numeroase şi din această cauză păpuşarii nu doresc aplicarea Acordului.

Alianţa cu PCRM. Strategia poliţistului rău şi a poliţistului bun

Aici îşi vor intra în rol comuniştii, aliaţii din parlament ai „proeuropenilor”, care au fost aduşi în coaliţie conform strategiei „poliţistului bun”, care ar fi oligarhii proeuropeni, şi a „poliţistului rău”, adică PCRM. Când se va pune problema transpunerii în legislaţia moldovenească a Directivei europene privind inscripţionarea medicamentelor în limba română, oligarhii îl vor asmuţi pe Voronin, cu scopul de a-şi proteja business-ul de 250 milioane de dolari anual. Liderul comunist ar protesta că măsura respectivă discriminează populaţia rusofonă şi ar crea grave tensiuni în societate. Doar trebuie să bea şi gura lui Voronin o „pivă” (bere) de la oligarhi, nu? Legea nu va trece prin parlament, chipurile din cauza refuzului PCRM. Cei de la Bruxelles ar putea accepta o derogare de la DCFTA, pentru că – vezi Doamne – legislaţia în vigoare a Republicii Moldova şi acquis-ul comunitar ar putea transforma Republica Moldova într-un Liban însângerat dacă chiar s-ar aplica.

Acordul cu UE dăunează grav contrabandei

Sistemul computerizat de declaraţii vamale este obligatoriu pentru statele asociate UE, cum a devenit şi Republica Moldova după semnarea AA şi DCFTA. Declaraţiile vamale se vor completa online, pe formular digital şi se vor trimite la Serviciul Vamal. Acolo se verifică simultan în ţara exportatoare şi în ţara importatoare. Pentru ca lucrurile să fie şi mai grave pentru contrabandişti şi evazionişti, aceste înregistrări se păstrează în sistem timp de cinci ani. Dacă cele de mai sus înseamnă armonizarea Codului Vamal al Republicii Moldova cu Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2913/92 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, atunci termenul prevăzut de DCFTA este de trei ani. În cazul în care acuzaţiile privind protecţia de la nivel înalt acordată contrabandiştilor sunt reale, atunci e clar că oligarhii se vor opune şi în această privinţă armonizării cu legislaţia comunitară.

Multinaţionalele de la Bucureşti ar putea scoate Republica Moldova din Imperiu

Republica Moldova este considerată o parte a fostei URSS în Occident. Din acest motiv, companiile multinaţionale atribuie Republica Moldova spaţiului estic din punctul de vedere al managementului şi pieţelor. Acesta este şi motivul pentru care în cinematografele din Chişinău filmele de la Hollywood vin dublate în rusă: distribuitorul internaţional de filme a arondat Republica Moldova la spaţiul CSI. La fel şi în domeniul televiziunilor occidentale. Republica Moldova este în competenţa redacţiei din Moscova a televiziunii publice germane ZDF (Zweite Deutsche Funk), al cărei şef este un rus. Astfel, telespectatorii germani cred în ştirile „obiective” despre Republica Moldova, emise de televiziunea lor, fără să-şi imagineze că aceste ştiri ar putea fi ticluite în laboratoarele FSB.

Companiile multinaţionalele care vând diferite produse şi servicii şi-au deschis reprezentanţe la Chişinău, subordonate din punctul de vedere al managementului filialelor de la Moscova şi Kiev, motivele fiind atât arondarea Republicii Moldova la spaţiul CSI, cât şi credinţa corporaţiilor, formată de-a lungul celor opt ani de regim Voronin, că Guvernul Republicii Moldova mai degrabă ar fi sensibil la intervenţii în favoarea firmelor făcute de la Moscova sau Kiev, decât de la Bucureşti.

Numai că la Chişinău au început să vină reprezentanţi „pentru România şi Republica Moldova” ai unor companii multinaţionale, o opţiune eficientă pentru acestea, datorită apropierii geografice şi comunităţii lingvistice. Această evoluţie a deranjat oligarhii moldoveni, reprezentanţi ai monopolismului de tip rusesc în economie.

Oligarhii au trecut la atac prin intermediul unui ministru aflat în buzunarul lor. Ministrul-marionetă a făcut presiuni asupra multinaţionalelor cu filiale la Bucureşti să nu mai aibă reprezentanţe „pentru România şi Republica Moldova”, ci să înfiinţeze separat reprezentanţe separat, doar „pentru Republica Moldova”. Această ingerinţă de nepermis în activitatea şi organizarea firmelor contravine Acordului DCFTA, dar şi balivernelor guvernului de la Chişinău privind „mediul prietenos de afaceri”. Efectul practic va fi acela că, în final, reprezentanţele „pentru Republica Moldova” vor fi coordonate de la Moscova. Republica Moldova este o piaţă prea mică şi monopolistă pentru a justifica existenţa unor reprezentanţe autonome a multinaţionalelor, aşa că pasul următor va fi subordonarea inevitabilă a acestor reprezentanţe „pentru Moldova” filialelor din Moscova. Mai ales că ministrul oligarhilor a dat semnalul că subordonarea faţă de Bucureşti nu e bine văzută de Chişinău. Metodic, oligarhii taie una câte una ancorele care mai ţin încă agăţată Republica Moldova de Europa.

Sursa: Puterea.ro