În România, șeful Corpului de Control al primului ministru a declarat că a descoperit nenumărate abuzuri la Regia Patrimoniului şi Protocolului de Stat. Această regie este ce a mai rămas din gospodăria de partid. Ea se ocupă de conservarea, protejarea, întreţinerea şi gestionarea tuturor bunurilor mobile şi imobile ale administraţiei centrale. Are, aşadar, un patrimoniu uriaş în care intră Palatul Victoria, Casa Presei Libere, Sala Palatului sau Palatul Foişor.
Fiind o regie autonomă, a fost un stat în stat care a funcţionat în baza propriilor reguli, străduindu-se să se plaseze mereu sub radarele procurorilor anticorupţie, dar mereu în slujba puterii.
Cele mai bune afaceri cu statul le face statul
Valentin Mircea, şeful Corpului de Control al primului ministru, spune că, în opinia sa, RAPPS ar trebui desfiinţată. În locuinţele gestionate de protocolul de stat, afirmă el, sunt mai mulţi cei care nu au dreptul să stea, decât cei care au acest drept. El spune că ar trebui desfiinţat departamentul de servicii al Regiei iar locuinţele de serviciu şi protocol ar trebui să treacă în subordinea directă a guvernului.
Regia este în subordinea Secretariatului general al guvernului iar patrimoniul este format din sute de locuinţe de protocol şi de serviciu, aproape o sută de vile, mii de hectare de teren, spaţii comerciale, ferme agricole şi unităţi turistice. Totul este evaluat contabil la circa un miliard de euro însă spun unii, valoarea ar fi dublă la preţurile de acum ale pieţei pentru că multe dintre aceste proprietăţi se află în zone rezidenţiale din Bucureşti. Anual, regia obţine, numai din vânzarea patrimoniului, circa 200 de milioane de euro. Este un patrimoniu care a făcut din RAPPS un mare jucător politic de culise cu ajutorul căruia nu odată guvernele de după 1989 şi-au recompensat clienţii.
Însă regia nu a vrut să fie un simplu custode al patrimoniului de stat şi a decis să intre în afaceri. După adoptarea unei ordonanţe de urgenţă care-i permite să concesioneze lucrări publice sau servicii, regia a început să se ocupe şi cu lucrări de întreţinere, construcţie şi conservare şi face bani albi pentru zile negre şi din asemenea contracte. Mai precis, câştiga 50% din devizul lucrărilor, restul intrând la bugetul de stat. După cum s-a constatat, lista de cheltuieli era, nu odată, elastică pentru că nu a fost nimeni până recent să se uite la materialele de construcţii, la preţurile practicate şi la modul în care se negociau contractele. Pe de altă parte cei care au avut curiozitatea să umble prin registrele contabile ale regiei au putut descoperi şi operaţiuni comerciale care au prea puţin de-a face cu patrimoniului şi protocolul de stat, cum ar fi recentele achiziţii sutelor de mii de permise de conducere, certificate de înmatriculare şi autorizaţii provizorii de circulaţie auto cumpărate fără licitaţie, prin negociere directă cu o firmă preferată. Afacerile îi merg bine de vreme ce nu demult s-a decis creşterea salariului mediu al celor peste 2000 de angajaţi cu 28%. Directorul general al regiei primeşte tot de atunci circa 16 mii de lei pe lună în vreme ce membrii consiliului de administraţie ( cinci la număr) primesc câte 8300 de lei lunar.
Sursă inepuizabilă de corupţie
Cel mai răsunător scandal cu fondul imobiliar de protocol a fost declanşat în timpul guvernării Convenţiei Democrate din România când şeful corpului de control, Valerian Stan, publica o listă cu zeci de demnitari care uitaseră să dea înapoi casele patrimoniului de stat. Pentru acestea plăteau chirii simbolice şi mulţi au depus toate eforturile de la presiuni politice la mită pentru a cumpăra pe sub mână aceste case. Dosarul apartamentelor a produs căderea guvernului Ciorbea însă a rămas la fel de actual şi, de la o guvernare la alta, problema patrimoniului de stat încinge microfoanele parlamentului.
Anul trecut, Georgian Gabriel Surdu, directorul general al RAPPS, a fost reţinut de Direcţia anticorupţie într-un dosar în care era acuzat de trafic de influenţă. El ar fi intervenit pe lângă Consiliului judeţean Buzău pentru atribuirea unor lucrări de întreţinere şi construcţie unor firme de construcţii agreate de şeful regiei. Este posibil ca asemenea servicii să fie explicaţia pentru bunăstarea în care trăieşte Gabriel Surdu din 2007, de când a devenit directorul regiei. El şi-a dublat averea în cei opt ani până a fost arestat şi de multe ori declaraţiile de avere diferă considerabil de la un an la altul, semn că nu pe toţi i-a lovit criza în acea perioadă.
Până acum, RAPPS a părut un rău necesar: de multe ori conservarea şi menţinerea patrimoniului actual au fost consideratu obiective de securitate presupunând nenumărate manevre administrativ-birocratice, reevaluări patrimoniale, schimburi sau preluări de terenuri şi imobile de la alte regii. De aceea a fost organizată şi reorganizată, de la guvernare la alta, mereu după ce se constatau fraude sau abuzuri. Nu e de mirare că statutul regiei şi raporturile acesteia cu guvernul s-au schimbat de la o guvernare la alta.
Lacunele legislative au permis aşadar ca patrimoniul statului să devină patrimoniul personal al celor aflaţi la putere. De pildă în timpul guvernării Năstase, în 2002, pădurea Scroviştea considerată monument natural de Uniunea Europeană, a fost trecută prin tot soiul de tertipuri la RAPPS pentru a fi folosită ca fond de vânătoare pentru preşedinţie. Este vorba despre circa 2500 de hectare de fond forestier şi cinegetic de care puteau dispune cum voiau vânătorii lui Adrian Năstase. Legea a fost abrogată prin Codul silvic aprobat în 2008. În 2012 regia a cerut din nou trecerea acestui imens teren la protocolul de stat pe o perioadă de zece ani susţinând că are deja în această regiune protejată construcţii de care i-ar fi mai uşor să se ocupe. În Pădurea Scroviştea se află vile de protocol, un club şi un bazin de înot, o popicărie, o cramă, o zonă piscicolă şi o fermă de creştere a fazanilor, iar dacă fondului forestier şi a celui de vânătoare ar fi administrate de altă persoană juridică "ar conduce la perturbarea activităţii regiei."
Nenumărate controverse a stârnit decizia luată prin ordonanţă de urgenţă în 2002 care a legiferat practic atribuirea cu dedicaţie către cumpărători privilegiaţi a patrimoniului statului întrucât stabileşte ca RAPPS să poată vinde locuinţele şi prin negociere directă, nu doar prin licitaţie. A fost o prevedere mult contestată, de care s-au folosit însă mai toţi cei veniţi după aceea la putere. În 2011, guvernul Boc decis să facă bani din piatră seacă, scotea circa 700 de imobile la licitaţie cu vânzare. Un an mai târziu începeau vânzările însă licitaţia s-au desfăşurat în spatele uşilor închise. Preţul estimat al locuinţelor scoase la vânzare atunci era de aproximativ 100 de milioane de euro şi s-a spus că nu puţine au fost vânzările către clienţii politici ai puterii de-atunci. Cu toate acestea, din sutele de locuinţe nu s-au vândut decât mai puţin de o sută.
Desfiinţare sau restructurare?
Premierul Dacian Cioloş ceruse încă din martie acest an un control la RAPPS pentru că l-a mirat suma exorbitantă pe care o înghiţea parcul auto al regiei în comparaţie cu preţurile practicate la Bruxelles, pe vremea când era comisar european. Şeful Corpului de Control, Valentin Mircea, a declanşat atunci o investigaţie la nivelul tuturor companiilor de stat. El a constatat că sute de şefi mai mari sau mai mici dau din buzunarul regiei o sută de euro pe zi pentru întreţinerea maşinilor.
A început aşadar cu RAPPS pentru că, spunea el, este un colos şi nu s-au mai făcut verificări de multă vreme deşi guvernul şi ministerele beneficiază de serviciile şi găzduirea regiei. Corpul de control a început să investigheze şi modul în care a distribuit Regia cele mai importante bijuterii ale coroanei: vilele şi apartamentele din patrimoniu. Acestea au fost acordate pe ochi frumoşi demnitarilor care au uitat nu odată să le dea înapoi. A fost cazul fostei soţii a fostului prim-ministru Petre Roman, care nu a renunţat la vila de la protocolul de stat decât cu portăreii fostului preşedinte Traian Băsescu. La fel şi Mircea Geoană care, deşi nu mai avea statut de înalt demnitar şi nu se mai califica la locuinţă de protocol, a stat abuziv în locuinţă până când guvernul a scos-o la vânzare cu tot cu familia politicianului.
Însă nici membrii cabinetului Cioloş nu au fost insensibili la farmecele RAPPS. Unii dintre ei au primit locuinţe de la protocolul de stat, deşi, conform declaraţiilor de avere, nu ar fi trebuit, pentru că au deja locuinţe în Bucureşti. Pe listă se află Ciprian Bucur, ministru delegat pentru relaţia cu parlamentul, Cristiana Palmer, ministrul mediului, Paul Gheorghiu, director de cabinet al Primului ministrul sau Dragoş Tudorache, şef al cancelariei primului-ministru.
Atribuirea locuinţelor de serviciu se face pe baza ordonanţei de urgenţă 101 pe 2011. Acest document prevede, deopotrivă şi faptul că persoanele care au locuinţă în Bucureşti nu pot beneficia de locuinţă de serviciu. Însă membrii cabinetului Cioloş au argumentat spunând că au nevoie de aceste locuinţe din motive de „siguranţă şi protecţie.”
