Experţii intervievaţi de DW susţin că tipul de ameninţări la care este supus Kazahstanul nu justifică desfăşurarea de arme anti-aeriene.

Expertul Centrului pentru Studii a Afghanistanului Modern (CSAM), Andrei Serenko, subliniază că S-300 nu sunt folositoare în lupta împotriva talibanilor şi că desfăşurarea unor astfel de sisteme de rachete pe teritoriul Kazahstanului este mai degrabă în avantajul Rusiei. Statele care ar putea ataca pe calea aerului Rusia din aceasta direcţie sunt Iran, Pakistan şi China, ţări declarate prietene de oficialii ruşi. „În ceea ce priveşte Afganistanul, facilităţile militare ale SUA nu justifică instalarea de sisteme S-300 în Kazahstan”, continuă Andrei Serenko.

Plasarea mai multor unităţi de apărarea anti-aeriana în Kazahstan are menirea protejării direcţiei de sud, spre Urali, de un posibil atac cu rachete de pe submarinele potenţialului inamic, afirmă expertul militar rus Lev Korolykov.

„Această direcţie, care are acces direct la industria din Urali, este slab apărată, există lacune serioase în sistemul de apărare. Rachetele S-300 din Kazahstan vor fi prima linie a noului sistem de apărare anti-rachetă” – susţine Korolykov.
 
Pe de altă parte, sistemul S-300 din Kazahstan chiar dacă va fi în proprietatea Astanei, va avea centrul de control în mâinile Moscovei. În plus, odată cu S-300 Rusia va desfăşura în Kazahstan şi trupe militare, care ar trebui să asigure protecţia acestor instalaţii.

Practic, Kazahstanul va permite desfăşurarea pe teritoriul sau nu doar a unor instalaţii militare aflate în afara controlului sau, dar va primi si trupe ruse, despre care se ştie că nu au niciun fel de scrupule în a se transforma peste noapte în „omuleţi verzi”, ca in „operaţiunea Crimeea”.

Andrei Serenko susţine că în caz de forţă majoră, cum ar fi cele care au fost la începutul lunii iunie în Aktobe, contingentul rus poate obţine permisiunea de a folosi forţa armată pe teritoriul kazah. „Sau, de ce nu şi la apariţia de forţă majoră în structurile de putere din Kazahstan”, apreciază expertul, fiind proaspete în minte precedentele „eroice” ale armatei ruse aflată legal (în baza unui acord bilateral) în Crimeea.