Mulţi ani a sperat că se va produce o minune şi oamenii, printre care şi el, vor începe să trăiască mai bine. Copiii cresc, el îmbătrâneşte, iar viaţa bună s-a lăsat aşteptată. Mai nou, trebuie să facă faţă unei situaţii de-a dreptul halucinantă – să demonstreze în instanţa de judecată că mama sa, care a decedat acum 40 de ani, într-adevăr nu mai e în viaţă, în caz contrar nu poate intra în posesia casei şi a pământului care i-au rămas moştenire.

Şomer, cu patru copii

Vasile Bostan nu este omul care să se plângă de greutăţi, deoarece prea multe au fost acestea de-a lungul anilor. Mama sa a decedat când el avea şapte ani, în 1974. Până în 2005, tatăl său s-a căsătorit de câteva ori. „Prin casa noastră s-au perindat câteva femei. Cu prima nu s-a împăcat şi s-au despărţit. A doua soţie a fost o femeie extraordinar de bună. Ne-a fost o adevărată mamă, dar peste câţiva ani s-a îmbolnăvit şi a plecat în lumea celor drepţi”, precizează Vasile.

Tatăl său s-a stins din viaţă în 2005. Patru ani mai târziu, a decedat şi soţia sa. În grija lui au rămas cei patru copii, trei fete şi un băiat. Cea mai mare, Mărioara, avea 15 ani, când i-a decedat soţia, iar cea mai mică, Tatiana, doar şase anişori. Mezina suferă de artrită reumatoidală. I-a fost greu, i-a fost şi teamă că nu se va descurca, dar nu a arătat nimănui. Locuiesc într-o casă bătrânească. În curte au o capră şi câteva oi – bogăţia familiei.

Acum un an a încercat şi el să-şi găsească o femeie şi o prietenă bună, care să-l ajute să facă faţă greutăţilor. A publicat un anunţ într-un ziar. „Ne-am întâlnit cu o doamnă de la Nord, dar voia să trec cu traiul la ea. Apoi cu una de la Sud, dar nu i-a convenit că am mulţi copii”, spune el. Cea de-a treia i s-a părut slută. „Nici eu nu sunt floare de ghiveci, dar nici aşa urâtă n-am vrut”, spune bărbatul.

Europa le-a intrat în curte

Poate ar mai fi continuat căutările dacă n-ar fi intervenit în viaţa lui schimbări imprevizibile. Cu ajutorul autorităţilor locale, a fost implicat într-un proiect finanţat de Marea Britanie. I s-a oferit şansa să-şi deschidă propria afacere. Pe banii din proiect a făcut reparaţie în camera în care locuieşte împreună cu copiii, separată de o sobă la mijloc, şi într-o anexă a casei, unde a decis să deschidă un atelier de cizmărie. Tot pe banii englezilor şi-a cumpărat sculele de cizmărie. Pentru reparaţia unei perechi de încălţăminte percepe între 20 şi 30 de lei. Acumulează pe lună un venit de circa 600 de lei. „Acum ne-am întors cu mezina din spital. Trebuie să continuăm cursul de lecuire acasă. Greu ne descurcăm, greu. Promit locuri de muncă, pensii mai mari, dar sărăciei nu i se vede capătul”, spune bărbatul.

Un proces absurd

După moartea tatălui său, Vasile Bostan a moştenit casa mamei sale, Olga. S-a bucurat că o vor vinde şi vor acoperi alte găuri din bugetul familiei. La cel sărac însă nici boii nu trag. Nici într-un act mama lui, Olga, nu figurează că ar fi decedat. „Am fost şi la Serviciul Stare Civilă din Chişinău şi cel din Hânceşti, mama figurează că ar fi în viaţă. A decedat în 1974, fiind electrocutată de o sârmă de pe un pilon de electricitate. Probabil că atunci responsabilii au vrut să muşamalizeze cazul şi mama mea a fost îngropată în lipsa unui certificat de deces. Altă explicaţie nu am”, spune Vasile.

Nu are bani pentru proces

A cerut sfatul unui avocat. Acesta i-a spus să prezinte o fotografie de la mormântul mamei sale, o confirmare de la preot că e decedată şi un extras care să confirme acelaşi lucru din registrul de la primărie. „Pe cine ar trebui să acţionez în judecată? Statul? De unde să iau bani pentru proces?”, se întreabă necăjit cizmarul.
Tatiana Amihalachioaie, şefa Oficiului stare civilă al municipiului Chişinău, ne spune că Vasile Bostan ar putea evita procesul de judecată dacă va găsi în arhiva Spitalului raional Hânceşti certificatul constatator al decesului mamei sale. Oficiul Stare Civilă poate emite actul de deces în baza acestuia. Administraţia spitalului l-a informat însă că în spital nu se mai regăsesc documentele de arhivă din acei ani. „Am făcut fotografia de la mormânt. Am luat certificat de la primărie şi confirmare de la preot, chiar dacă nu el oficia slujbele pe timpuri. Vom merge în instanţă. Sperăm să nu fie nevoie să o dezgropăm pe mama…”, spune oripilat bărbatul

Până una-alta, Vasile încearcă să facă faţă cu demnitate sărăciei cu care se confruntă. Deşi evită cu delicateţe să ne vorbească despre problemele financiare, familia are nevoie de susţinere, în special când vine vorba de sănătatea mezinei. Doritorii de a susţine această familie, fie cu o vorbă bună ori un sfat, pot lua legătura cu ei la telefonul 068963694.

Jurnal de Chişinău