Savanții sponsorizați de o firmă islandeză au anunțat că a descoperit o metodă de a transforma bioxidul de carbon în… piatră, oferind o posibilă metodă revoluționară de luptă împotriva încălzirii climatice globale. O sinteză a cîtorva informații apărute în revista „Science”.
Experimentul firmei islandeze Reykjavik Energy a constat în amestecarea emisiilor de CO2 cu apă și pomparea amestecului în sol, la adâncime de sute de metri, într-o rocă bazaltică, unde amestecul s-a solidificat.
Bioxidul de carbon este considerat un factor-cheie al încălzirii planetei, odată ce ajunge în atmosferă, iar experții caută de multă vreme soluții alternative pentru „capturarea și depozitarea carbonului” (CCS). Încercări anterioare de a injecta CO2 în soluri nisipoase sau în acvifere saline adânci nu au dat rezultate prea bune, bazându-se pe acoperirea depozitelor cu rocă – ceea ce mărește riscul ca gazul să răzbată la suprafață.
Proiectul islandez revoluționar Carbofix a fost experimentat la Hellisheidi, cea mai mare centrală geotermală din lume, care asigură energie capitalei Reykjavik.
Edda Aradottir, șefa proiectului, a explicat că Islanda este predestinată noii metode: „Islanda este un loc foarte bun pentru a injecta în sol CO2, dacă vrei să-l mineralizezi, pentru că Islanda stă pe un postament de bazalt, iar compoziția chimică a acestuia este foarte benefică pentru depozitarea minerală a CO2”, a spus Aradottir.
Experimentul islandez a surprins și prin rapiditatea procesului: savanții credeau că pentru mineralizarea completă a CO2 ar fi nevoie de ani mulți, poate de sute sau mii de ani, dar islandezii au dovedit că procesul se poate încheia mult mai repede: amestecul injectat s-a transformat într-un fel de cretă solidă în mai puțin de doi ani.
Încurajată de succes, compania Reykjavik Energy are de gând să îngroape 10.000 de tone de CO2 pe an.
Potrivit studiului, apărut în revista „Science” sub coordonarea lui Juerg Matter, de la Universitatea britanică Southampton, bazaltul este roca predominant a fundului oceanului planetar și alcătuiește cam 10% din rocile continentale.
Ziarul „Guardian” scrie că metoda islandeză are dezavantajul că necesită multă apă. Pentru „îngroparea” unei tone de CO2 el trebuie amestecat cu 25 de tone de apă - dar savanții spun că se poate folosi apă marină, ceea ce nu va fi o problemă în zonele litorale. Un alt pericol ar fi ca microbii subterani să descompună carbonatul în metan, un gaz foarte periculos ca efect de seră – dar acest lucru n-a fost observat în experimentul islandez.
