Când patriotismul devine o ruşine
De ceva timp observăm cum noţiunea de „patriotism” este promovată de către democraţia liberală ca fiind un sentiment nepotrivit şi ruşinos. În SUA, ani la rând, sunt mediatizate ştiri despre punerea la vot a interzicerii arborării steagului american în varii instituţii publice, cu precădere în cele de învăţământ. De cele mai multe ori, se invocă drept motiv faptul că arborarea steagului american ar prezenta o barieră pentru dezvoltarea unei aşa-zise „culturi incluzive”. Într-o rezoluţie a Asociaţiei Studenţilor din California, prezentată în martie 2015, se punctează idei de stânga precum „paradigme de conformitate” sau „standarde omogenizate”. „Drapelul american a fost arborat în instanţe ale colonialismului şi imperialismului. Steagurile servesc nu doar ca simboluri ale patriotismului, dar, de asemenea, construiesc mitologii culturale şi naraţiuni care alimentează sentimente naţionaliste”, se spune în rezoluţie.
Mai nou, sentimente de repulsie faţă de drapelul american sunt manifestate frecvent în cadrul acţiunilor publice legate de campaniile electorale prezidenţiale. Deseori, aceste manifestări vin din partea alegătorilor anti-Trump, care au fost surprinşi în repetate rânduri călcând demonstrativ în picioare drapelul SUA în timpul protestelor îndreptate împotriva raliurilor candidatului la preşedinţie Donald Trump. Acţiuni similare au avut loc şi în legătură cu tradiţionala Zi a Memoriei, marcată în acest an pe 30 mai: în mai multe state americane au fost vandalizate memorialele veteranilor şi soldaţilor căzuţi în războaie.
Cazuri similare au loc, din ce în ce mai des, şi în Europa. În 2016, în Anglia, guvernul a interzis arborarea steagului naţional în instituţii şi în timpul manifestaţiilor publice, de ziua Sfântului Gheorghe. Totodată, numeroase patrule de poliţie au forţat cetăţenii britanici să dea jos drapelele cu crucea roşie, arborate în faţa casei, un obicei tradiţional al britanicilor în această zi. Autorităţile au explicat decizia prin faptul că prezenţa steagului în public ar avea un caracter „ofensator” pentru imigranţi sau locuitorii de alte etnii. Şi mai intrigant este faptul că, în schimb, autorităţile britanice nu au văzut nimic ofensator în faptul că, în aceeaşi zi, în piaţa din preajma Big Benului din Londra au fost surprinşi imigranţi purtând pe ei drapelele grupărilor Hezbollah şi ISIS. Întrebate de ce aceste persoane nu au fost arestate sau, cel puţin, nu li s-a cerut să ascundă drapelele, autorităţile au declarat că aceste acte nu contravin legislaţiei, raportează cotidianul britanic Daily Star. „Purtarea sau afişarea unui drapel sau a unei embleme nu este o ofensă decât în cazul în care circumstanţele prezintă suspiciuni rezonabile că persoana în cauză este un susţinător sau membru al organizaţiei proscrise. În timp ce suportul sau apartenenţa la gruparea ISIS este ilegală, totuşi, pledarea pentru crearea unui stat independent nu reprezintă o ofensă criminală”, a declarat purtătoarea de cuvânt a Scotland Yardului.
Să amintim şi acţiunea Angelei Merkel care, în timpul unei serbări publice cu prilejul unei conferinţe media din noiembrie 2015, a manifestat repulsie faţă de faptul că mai mulţi parlamentari purtau în mâini steguleţe cu drapelul Germaniei. Un video de la eveniment arată cum cancelarul german smulge din mâini steguleţul unui parlamentar şi îl dă deoparte, gesticulându-i, ulterior, acestuia, că nu trebuie să facă aşa ceva. Desigur, în contextul în care autorităţile germane sprijină găzduirea refugiaţilor musulmani, fiind tolerante, dacă nu chiar ignorante faţă de acţiunile violente deja comise de aceştia, astfel de manifestări de repulsie faţă de propriul sentiment de patriotism sunt de-a dreptul jalnice.
Deşi aceste exemple par a fi extrem de alarmante, am impresia că fenomenul de subminare a tradiţionalului patriotism e doar la început, urmând ca asemenea cazuri să poată fi consemnate din ce în ce mai frecvent. Peste câteva luni, în R. Moldova se va sărbători Ziua Independenţei. Ce ar fi dacă, pentru a evita „ofensarea” anumitor minorităţi sau etnii, autorităţile de la Chişinău ar interzice arborarea Tricolorului în timpul manifestărilor publice de pe bulevardul Independenţei, în faţa instituţiilor publice sau de stat sau, pur şi simplu, la balcoanele sau ferestrele apartamentelor? Poate că, printr-o asemenea decizie, am face încă un pas important spre mult râvnita „familie europeană”?
