Italia a arătat UE după naufragiul din octombrie 2013 de lângă Lampedusa cum trebuie reacţionat la astfel de dezastre: navele Marinei italiene au supravegheat în cadrul misiunii Mare Nostrum ruta maritimă dintre nordul Africii şi sudul Europei. Astfel au fost salvate probabil de la înecare mii de persoane. Totuşi, alte state europene nu au dorit să participe la acest proiect care ar fi costat 108 de milioane de euro pe an.

Agenţia europeană de protecţie a graniţelor Frontex a preluat în schimb sarcina de a salva refugiaţii. Misiunea s-a numit Triton şi ar fi urmat să fie mai ieftină. Eforturile de salvare se concentrează asupra apelor de coastă europene. La naufragiile care se petrec însă mai departe, ca acesta din apele africane, misiunea Triton nu este de niciun ajutor. Astfel, mii de vieţi sunt puse în pericol.

Gata cu discursurile triste

După ultima tragedie din Marea Mediterană, nu mai vreau să aud discursurile triste ale politicienilor europeni! Cine nu vrea să se alăture misiunilor de genul Mare Nostrum sub pretextul că ar fi prea scumpe ar trebui să fie măcar cinstit să recunoască că vieţile refugiaţilor din Eritreea, Etiopia sau Siria nu valorează mare lucru pentru el.

Cât de cinică a fost dezbaterea privind finanţarea Mare Nostrum o arată o privire atentă asupra politicii agrare europene. UE cheltuieşte anual 50 de miliarde de euro pe subvenţiile plătite producătorilor agricoli. Se cheltuiesc astfel pe zi pe subvenţionarea agriculturii mai mult decât ar costa misiunea Mare Nostrum într-un an întreg.

Trei cerinţe

Proiectele de reformare a legislaţiei comunitare privind migraţia şi refugiaţii sunt de ani de zile în discuţie.

În primul rând - pe termen scurt - eforturile de salvare trebuie extinse pe toate rutele maritime de la Marea Mediterană, cu finanţare din partea tuturor ţărilor membre ale blocului comunitar. Italia nu are voie să fie lăsată de izbelişte, cum s-a întâmplat în cazul misiunii Mare Nostrum.

În al doilea rând - pe termen mediu - trebuie reformată politica europeană privind migraţia. Pe lângă dreptul la azil pentru persecutaţii politic şi protecţia refugiaţilor din zone de război, precum Siria, trebuie recunoscută şi migraţia motivată economic. Europa este de fapt un continent al migraţiei. Multe ţări au populaţii îmbătrânite şi vor avea nevoie de imigranţi. Această migraţie ar trebui să devină legală şi transparentă, cu ajutorul stabilirii unor cote de migranţi acceptaţi şi prin instituirea unui sistem de puncte. Aceste măsuri ar scădea numărul celor dispuşi să-şi rişte vieţile în bărcile care încearcă să-i aducă ilegal în apele europene.

În al treilea rând - pe termen lung - UE ar trebui să se concentreze pe combaterea adevăratelor cauze ale migraţiei. Cine distruge structurile de stat ale Libiei printr-o misiune militară nu are voie să se dea apoi deoparte şi să privească cum ţara cade în haos. UE trebuie să militeze mai energic şi consecvent pentru respectarea drepturilor omului. Acest lucru este valabil în special pentru Eritreea, de unde provin o mare parte din refugiaţii din Mediterana. Germania şi UE au ignorat mult timp acţiunile regimului dictatorial din acest stat, ba chiar l-au şi ajutat cu fonduri de dezvoltare.

A venit timpul acţiunii - vremea discuţiilor şi a lamentărilor a expirat.

Sursa: dw.de