„Una dintre cele mai importante probleme rezultă din lipsa clarităţii privind proprietarii beneficiari finali ai băncilor, ceea ce de fapt înseamnă, că nu sunt cunoscute, în definitiv, persoanele care controlează băncile. Acest lucru le permite unor persoane sau grupuri să obţină controlul asupra băncilor mari din Republica Moldova, evitând controlul adecvat din partea organului de supraveghere”, a declarat Armine Khachatryan.
 
Totodată, reprezentantul FMI a adus drept exemplu cele trei bănci care au falimentat în urma jafului secolului.  „Riscul care s-a materializat în cazul Băncii de Economii, Băncii Sociale şi Unibank constă în faptul că aceste bănci pot fi ulterior gestionate în interesul personal al acţionarilor, fără a fi asigurat un sistem adecvat de control, punând în pericol finanţele clienţilor şi banii publici”, a spus reprezentantul permanent al Fondului Monetar Internaţional în Moldova.
 
O altă problemă importantă, în viziunea lui Armine Khachatryan, constă în ingerinţa politicului şi justiţiei în supravegherea şi reglementarea băncilor.

„De exemplu, acţiunile întreprinse de Banca Naţională a Moldovei (BNM) pentru blocarea acţionarilor care au acţionat în mod concertat într-un şir de bănci au fost ulterior contestate în instanţele de judecată şi apoi suspendate. Mai mult ca atât, decizia BNM de a limita expunerile la creditele interbancare transfrontaliere, care urma să prevină frauda din Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank, a fost contestată şi suspendată de către instanţele de judecată de câteva ori doar în anul 2014”, a subliniat aceasta.
 
Pe lângă acestea, reprezentantul FMI a mărturisit că ingerinţa în sectorul bancar a făcut ca structurile statului să-şi manifeste indiferenţa, atunci când ar trebui să fie deschise anchete şi demarate investigaţii.

„Ingerinţa în procesul de supraveghere adesea rezultă în aşa numita toleranţă a regulatorului–o situaţie în care a fost necesară o acţiune de supraveghere, dar ea nu a fost întreprinsă sau s-a efectuat cu o întârziere semnificativă. Spre exemplu, în pofida numărului mare de tranzacţii suspecte realizate în ultimii doi ani, Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF), responsabilă de supravegherea înregistrării şi transferurilor de acţiuni în băncile cotate la bursă, nu a iniţiat investigaţii şi nu şi-a exprimat îngrijorarea. La fel, BNM şi Serviciul prevenire şi combatere a spălării banilor al Centrului Naţional Anticorupţie nu au întreprins nici o acţiune serioasă împotriva acţionarilor şi conducerii băncilor, care au încălcat reglementările ce ţin de combaterea spălării banilor”, a conchis Armine Khachatryan.

Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.