2. Schimbările într-o societate democratică, liberă, cu tradiţii democratice, puteau porni de la schimbările produse la alegeri. La noi, în condiţiile unui stat captiv, acest lucru nu se mai poate întâmpla. Alegerile au fost falsificate şi nicio structură de stat nu s-a opus acestor falsificări. Mai mult, instituţiile statului (SIS, Preşedinţia, CEC, MAI, Procuratura, judecătoriile ş.a.) au participat în complicitate la aceste falsificări. Istoria se va repeta (dacă nu se produc schimbări, în primul rând în CEC) şi la alegerile locale din această vară.

3. Moldova este un stat captiv, controlat de gruparea lui Plahotniuc, deci statul nu se opune, ci îl ajută pe Plahotniuc să jefuiască ţara mai departe. Societatea civila – aservită, presa - părtinitoare, iar populaţia activă economic şi politic – plecată peste hotare.

4. În aceste condiţii, schimbarea poate veni din exterior. Uniunea Europeană nu ne poate oferi un preşedinte european, nu ne poate propune un premier din Europa – toate acestea sunt chestiuni politice, unde influenţa Europei este limitată. În sfera justiţiei avem acorduri de cooperare, inclusiv Acordul de Asociere, în temeiul căruia Europa poate insista asupra unei implicări mai active în domeniul justiţiei, inclusiv prin propunerea unui procuror din străinătate (persoană neangajată politic) şi trimiterea unei misiuni EULEX. Asta pentru început.

5. Implicarea UE nu poate fi calificată ca fiind o ingerinţă în afacerile noastre interne, deoarece o astfel de colaborare este prevăzută în acordurile dinte RM şi UE.

6. Efectul reformator, transformaţional al unor astfel de paşi va fi esenţial. Odată ce procuratură va înceta să acopere crimele lui Plahotniuc şi Co., iar judecătoriile vor emite decizii legale, piramida criminală a lui Plahotniuc se va ruina, ceea ce va duce şi la eliminarea acestei grupări criminale din politicul moldovenesc. De aici vor începe marile schimbări democratice, politice, proeuropene în ţara noastră.

7. Asta va trezi societatea, îi va insufla încredere în posibilitatea schimbărilor, în importanţa participării în destinele ţării.

Alexei Tulbure, fost ambasador al RM la ONU şi la Consiliul Europei

Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.