La două decenii de la semnarea Acordului de Pace, rezolvarea cazurilor de dispariție forțată rămâne o utopie, iar discriminarea și lipsa voinței politice blochează accesul la justiție și compensațiile pentru victime, arată un raport al Amnesty International.
Bosniacii văd ce se întâmplă în Croația, văd că nivelul de trai este bun și vor să ajungă și ei acolo, din punct de vedere economic, regretând vremea fostei Iugoslavii când o duceau mai bine.
De aceea, spun politicienii de la Sarajevo, 78% din populație se pronunță, încă, pentru integrarea în Uniunea Europeană, sperând că în felul acesta va fi stârpită corupția, se vor face reforme și se va dezvolta economia.
„Nu ne supărăm dacă ni se spune că nu vom intra în UE până în 2019, pentru că abia vom avea timp să ne pregătim până atunci”, spune ministrul Integrării Europene, Mirko Sarovic. În opinia sa, rănile războiului de la începutul anilor 1990 nu sunt complet vindecate, iar cu criza refugiaților din prezent, este foarte clar că lucrurile pot sta mult mai rău.
Bosniacii sunt deschiși imigrației, spun ei, pentru că își amintesc că acum 20 de ani ei, la rândul lor, au fost refugiați, iar țările europene le-au deschis ușile.
„Noi și celelalte state balcanice nu ne vedem altundeva decât în UE, chiar și într-o Uniune slăbită sau aflată în criză”, mărturisește ministrul. Mai ales că în Balcani există o vorbă, mai în glumă, mai în serios, când se discută despre o perioadă de timp se face referire la „ceva petrecut între două războaie”.