Uniunea Europeană (UE) este un vis nobil, dar urmează trezirea la realitate: nu este posibil să menţii unitatea economică şi politică monetară comună pentru state cu politici fiscale diferite.
O analiză publicată de Business Insider descrie cinci riscuri majore pentru existenţa UE.
Criză datoriilor suverane din Europa a fost primul semn că ceva este greşit din punct de vedere structural, scrie analistul american John Mauldin, preşedintele Mauldin Economics şi gazdă evenimentului anual Strategic Investment Conference.
Germania a acordat împrumuturi mari pentru ca ţările mai sărace din zona euro să poată cumpăra produse germane. Alte ţări exportatoare din UE au făcut acelaşi lucru.
Dezechilibrul comercial rezultat trebuia să se manifeste undeva şi a făcut-o prin datoriile unor ţări ca Grecia, Italia, Spania, Portugalia şi Irlanda.
Dacă la acestea se adaugă tensiunile politice provocate de criza migranţilor şi riscul ieşirii Marii Britanii din Uniune, perspectiva prăbuşirii Europei devine tot mai reală.
Mauldin enumeră cinci riscuri interne majore ale Uniunii Europene, iar felul în care vor fi administrate va permite sau nu supravieţuirea UE şi va avea repercusiuni în economia globală.
Italia are potenţialul să devină principala bătaie de cap a Europei, cu un sistem bancar în care creditele neperformante proliferează
În prezent, creditele neperformante formează aproape 20% din activele sistemului bancar italian. În cazul unor bănci din sudul Italiei, creditele cu probleme reprezintă aproape 40% din totalul portofoliilor. Comparativ, în Statele Unite nivelul creditelor neperformante este de doar 1%, iar în perioada de vârf a crizei se ridicau la 3,5%.
Prăbuşirea sistemului bancar italian este un risc sistemic pentru întreaga Europa. Italia este a opta mare economie a lumii, puţin mai mică decât cea a Indiei. Impactul economic asupra Europei şi asupra economiei lumii ar fi major, potrivit sursei citate.
Grecia, eternă bombă cu ceas
Comparativ cu Italia, Grecia pare administrabilă. Statul elen este important însă dintr-un alt motiv, acela că este principala poartă de intrare în Europa pentru sirieni, irakieni şi alţi imigranţi.
Ţările mai bogate au nevoie de cooperarea Greciei pentru a ţine sub control refugiaţii.
În consecinţă, elenii se află în centrul a două crize majore produse în Europa în ultimii ani, cea a datoriilor şi valul de imigranţi din ţările sărace afectate de războaie.
Adio, Schengen!
Un alt risc major este prăbuşirea spaţiului Schengen. Atacurile teroriste de la Paris, din noiembrie 2015, au dus la reintroducerea controalelor la graniţe care în trecut erau libere. Aceste evenimente tragice au convins numeroşi europeni ca imigranţii musulmani, iniţial consideraţi bineveniţi, reprezintă de fapt un risc de securitate.
Cancelarul german Angela Merkel este supus în ultima perioada unei presiuni politice intense din partea alegătorilor care se opun imigraţiei.
Opoziţia tot mai mare a europenilor faţă de migranţi face ca liderii europeni să ia în serios posibilitatea ca Turcia să devină membru al UE, în schimbul reţinerii migranţilor în interiorul graniţelor sale, iar acest fapt este al patrulea risc, în opinia lui Mauldin.
Turcia în UE
Negocierile de aderare a Turciei la UE nemulţumesc Cipru, mic stat insular care are aceleaşi drepturi de veto în cadrul Uniunii ca şi Germania şi Franţa.
Există numeroase probleme politice între cele două ţări, cum ar fi faptul că autorităţile de la Ankara nu recunosc paşapoartele cipriote şi nu permit navelor şi avioanelor din Cipru să intre în porturile şi pe aeroporturile turceşti.
Brexit
Un alt pericol este referendumul care va avea loc pe 23 iunie în Marea Britanie, referitor la apartenenţa ţării la UE.
Ieşirea unui stat membru din spaţiul comunitar ar crea un precedent periculos, iar în anii următori ar apărea consecinţe majore pentru comerţul mondial şi circulaţia banilor.
Posibile soluţii
Dacă Europa va rămâne unită, va avea de rezolvat problema datoriilor suverane, iar soluţia ar putea fi transferarea acestora la Banca Centrală Europeană (BCE).
Condiţia ar fi că toate statele membre să-şi echilibreze bugetele, obligaţie care revine şi statelor federale americane.
Transferul la BCE a datoriilor naţionale ar slabi însă euro, iar soluţia ar trebui acceptată de Germania. De ce ar face Germania acest lucru? Pentru că 40% din PIB-ul german provine din exporturi, din care jumătate în alte state membre, notează Mauldin.
Alt rezultat posibil este să nu aibă loc un acord în problema datoriilor, euro să se prăbuşească, iar statele să revină la monedele proprii, mult mai slabe în raport cu dolarul, ceea ce ar avea implicaţii majore pentru economia globală.