Creștinii catolici sărbătoresc astăzi Învierea Domnului
Creștinii catolici sărbătoresc astăzi, 27 martie, Învierea Domnului, cea mai mare sărbătoare a creștinilor.
Papa Francisc a făcut apel la speranţă în Slujba de Înviere de sâmbătă noapte susţinută la Bazilica Sfântul Petru din Vatican, în contextul atentatelor teroriste din Bruxelles, declarând că deznădejdea şi frica nu trebuie să domine populaţia şi să o subjuge prin pesimism, relatează Associated Press. Suvernul Pontin a declarat că bucuria pe care o aduce Paştele este o lecţie pentru creştinii credincioşi care trebuie să se distanţeze de atitudini pesimiste care îi pot „încarcera” pe oameni în ei înşişi. „Vedem şi vom continua să vedem probleme de ambele părţi, şi în interiorul nostru şi în afară. Vor fi întotdeauna acolo, dar să nu lăsăm deznădejdea şi frica să ne cuprindă şi să ne controleze inimile”, a declarat Suveranul Pontin.
Paștele își trage denumirea de la cuvântul ebraic „Pesah” al vechilor iudei, care înseamnă „trecere”.
Mai întâi, cuvântul a desemnat trecerea sau aducerea lumii de către Dumnezeu dintru neființă întru ființă, iar mai apoi trecerea poporului israelian din robia egipteană la libertatea deplină, scăpat de la moarte prin sângele mielului pascal. Dacă mielul pascal a prefigurat încă de atunci sacrificiul și jertfa de pe cruce a Mântuitorului Isus Cristos, sărbătoarea de Paște a continuat să reprezinte pentru fiecare om în parte și pentru întreaga omenire o trecere, atât de la moarte la viață, cât și de la robia păcatelor la starea de libertate a fiilor lui Dumnezeu.
Trecerea de la rău la bine, de la păcat la virtute se face printr-o stăruință continuă din partea omului, ajutat de harul dumnezeiesc, pentru purificarea și transformarea sufletului, pentru abandonarea patimilor și dobândirea curăției inimii.
Modul sărbătoririi Paștelui a fost diferit de-a lungul timpului, deși în esență s-a păstrat ca în primele veacuri. Pentru creștinii primelor secole, Învierea Domnului era cel mai mare eveniment din istoria mântuirii noastre, care stă la temelia Bisericii creștine. Noaptea de Paște era petrecută în biserici în priveghere și rugăciune. În cursul ei avea loc botezul catehumenilor (candidații la botez) iar momentul Învierii era întâmpinat cu cântări de bucurie, cu săvârșirea Sfintei Jertfe și cu lumini multe, semn al bucuriei și luminării duhovnicești.
Data la care se sărbătorește Paștele depinde de două fenomene naturale (astronomice), dintre care unul cu dată fixă, legat de mișcarea aparentă a soarelui pe bolta cerească (echinocțiul de primăvară, care cade întotdeauna la 21 martie), iar altul cu dată schimbătoare, legat de mișcarea de rotație a lunii în jurul pământului (luna plină de după echinocțiul de primăvară). Astfel, Paștele este sărbătorit întotdeauna în prima duminică după luna plină de după echinocțiu.
