Nu există algoritm perfect pentru a calcula numărul ideal de aleși, sau pentru a limita proliferarea instituțiilor. In general, există două principii: numărul parlamentarilor se calculează fie în funcție de numărul de circumscripții electorale, fie în funcție de populație, de numărul de alegători.
Din punct de vedere istoric, e instructiv de urmărit evoluția celui mai vechi parlament din lume, cel britanic.
În Marea Britanie, astăzi, există 650 de circumscripții electorale, fiecare circumscripție trimițând un parlamentar în Camaera Comunelor. Astfel, fiecare parlamentar reprezintă o populație de aproximativ 90.000 sau 92.000, dintre care 68.000 cu drept de vot.
Din păcate, exactitatea matematică nu poate fi respectată, ca să nu mai vorbim de cazurile în care legislația hotărăște, în țări atât de diferite precum România sau Iranul, ca principalele minorități naționale (sau, în cazul Iranului, minorități religioase) să dispună automat de un anume număr de locuri în parlament.
Într-o asemenea situație nu se mai pune problema algoritmului pentru numărul de alegători care ar corespunde unui ales, ci acel ales e mai degrabă desemnat pentru a reprezenta o anumită comunitate.
Există apoi și situații în care numărul parlamentarilor scapă de sub control. Un asemenea caz e România.
Cu o populație de mai bine de trei ori mai mică, România are aproape tot atâția parlamentari cât și Marea Britanie, ajungând astăzi la nu mai puțin de 588.
Cum s-a ajuns aici este foarte instructiv. In 2009, a avut loc un referendum care înițial, la propunerea Partidul Național Liberal, căuta să reducă numărul de parlamentari la un total de 316 de reprezentanți - 99 de senatori și 217 de deputați.
Referendumul, așa cum a fost organizat, căuta trecerea la parlament unicameral cu cel mult 300 de deputați.
Rezultatul a fost în favoarea reducerii numărului deputaților la 300, însă referendumul nu a fost niciodată respectat. De la 470, numărul de parlamentari români, nelimitat prin vreo lege, a continuat să crească prin efectele redistribuirii de scaune parlamentare de la alegeri. În noiembrie 2015, numărul de parlamentari a ajuns la 588, iar în cei 6 ani de la referendum, salariile, pensiile și privilegiile pentru parlamentari au tot sporit.
Algoritmul aici este de o cu totul natură și nu mai ține de democrația reprezentativității.
-------------
Reducerea numărului de parlamentari de la 101 la 71 în Legislativul din Republica Moldova este una din chestiunile incluse în iniţiativa de referendum al Platformei Demnitate şi Adevăr. Raportat la numărul populației 71 ar fi numărul optim de aleşi ai poporului, pe de o parte, iar pe de alta, ar însemna şi optimizarea cheltuielilor publice. Din aceste două raționamente s-a propus reducerea cu 30 a numărului deputaţilor, explică unul dintre liderii Platformei DA, Valentin Dolganiuc:
„Noi, în general, ne-am gândit la 51, dar ar fi fost şocant pentru Republica Moldova. Am pornit de la numărul de deputaţi raportat la numărul populaţiei, adică un reprezentant la câţi cetățeni trebuie să fie. 101 de deputaţi e prea mult. Dacă e să luăm pe dimensiunea funcţionari publici a administraţiei de stat, fiecare a treilea este finanţat din bugetul de stat, în Austria – fiecare al zecelea. Acesta este raţionamentul nostru. Cei care elaborează proiecte de legi se regăsesc în organul executiv, iar deputaţii doar le examinează. Le pot examina şi 71 de deputaţi, nu e nevoie să se cheltuiască atât de mult pentru 101.”
Întreținerea unui deputat a costat în 2012, de exemplu, 906 mii lei, a estimat într-un studiu Centrul Independent „Expert-Grup”. Acum cheltuielile ar fi de cel puţin două ori mai mari, spun mai mulţi experţi.
Scăderea cheltuielilor tinde la reducerea numărului de parlamentari, numai că există şi o altă parte a monedei. Un număr prea mic al aleșilor poporului poate conduce la derapaje în democraţia reprezentativității, spun mai mulţi analişti. La părerea lor, dacă organul legislativ al capitalie, bunăoară, numără 51 de aleşi, reducerea la 71 a numărului parlamentarilor la nivel naţional nu ar fi tocmai optimă.
Numărul aleşilor poporului nu reprezintă neapărat un criteriu de eficienţă a unui Parlament, afirmă directorul executiv al Insitutului „Viitorul” Igor Munteanu:
„Parlamentul nostru nefiind bicameral nu este atât de mare. Este foarte greu să reduci numărul parlamentarilor fără o reformă constituţională largă. Iar dacă punem problema reformei constituţionale, atunci nu cred că ar trebui să începem cu numărul de parlamentari. Or numărul de aleşi ai poporului într-un parlament naţional nu obligatoriu reprezintă cel mai fidel criteriu al eficienţii. Sunt alte criterii legate de numărul de legi, procedura de control asupra executării legilor şi alte criterii care pot să crească eficienţa parlamentului şi nu exact numărul de parlamentari reuniţi în sala de şedinţe.”
Primul Parlament format în 1990 număra 371 de deputaţi aleşi pe circumscripții. Numărul acestora a fost redus la 101 începând cu 1994 când s-a trecut de la un sistem majoritar la unul proporțional pe liste de partid. Nu există o formulă general acceptată de calcul a numărului ideal de parlamentari. Câţiva ani în urmă doi cercetători francezi au studiat reprezentativitatea Parlamentelor din 110 ţări, inclusiv Moldova şi au dezvoltat o formulă de calcul al numărului optim de deputaţi, care, zic ei, trebuie să fie proporţional cu rădăcina pătratică a numărului populației. Potrivit lor în Parlamentul Republicii Moldova 104 ar fi numărul ideal de aleşi ai poporului.
