Cea mai dificilă situaţie rămâne în tabăra de la Idomeni, la graniţa cu Macedonia, unde oficial sunt în prezent circa 13.250 de imigranţi, cifră care nu îi include şi pe cei aflaţi în taberele improvizate din împrejurimi. Un alt punct critic este portul Pireu, la Atena, unde mai mult de 5.000 de imigranţi stau într-o tabără de asemenea improvizată.

Acest port a fost până la închiderea rutei balcanice punctul de unde imigranţii plecau înspre vestul Europei, după ce erau transferaţi din insule cu ajutorul feriboturilor puse la dispoziţie de autorităţile greceşti.

Această practică i-a determinat pe unii oficiali din statele UE, mai ales austrieci, să acuze Grecia că încurajează migraţia ilegală, sau cel puţin că nu depune eforturi pentru a o stăvili, de unde a rezultat şi decizia statelor de pe ruta balcanică de a închide acest coridor.

Această hotărâre a fost urmată de încheierea acordului dintre UE şi Turcia, prin care autorităţile de la Ankara s-au angajat să preia migranţii ce debarcă în Grecia, venind dinspre Turcia, statele blocului comunitar acceptând în schimb să preia un număr echivalent de refugiaţi sirieni direct de pe teritoriul turc, în limita unui plafon de 72.000.

Dar implementarea acestui acord presupune un efort logistic considerabil, fiind nevoie de circa 4.000 de ofiţeri şi funcţionari care să gestioneze întregul proces în insulele greceşti, astfel încât de pe data de 4 aprilie să poată începe returnarea migranţilor care au sosit în Grecia începând de pe 20 martie. Circa jumătate din membrii acestui personal vor fi reprezentanţi ai autorităţilor greceşti, iar ceilalţi vor proveni din celelalte state ale UE, iar structura din care vor face parte trebuie creată până pe 25 martie.