Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   Primăvara constituţională de la Chişinău

Primăvara constituţională de la Chişinău

Evenimentul juridic şi politic al acestui an la Chişinău este pronunţarea deciziei Curţii Constituţionale din 4 martie 2016 prin care s-a constatat că modificările iniţiate în 2000 ale legii fundamentale sub aspectul alegerii şefului statului s-au făcut cu violarea Constituţiei.

Altfel spus, deputaţii au încălcat Constituţia atunci când, fără a respecta procedurile de avizare obligatorie, specifice revizuirii, le-au luat cetăţenilor dreptul de a-şi vota preşedintele şi l-au transferat exclusiv celor 101 de deputaţi! Desigur, deputaţii le puteau retrage cetăţenilor acest drept fără a încălca procedura de revizuire, astfel discuţia fiind transferată în sfera legitimităţii acestei retrageri şi a spiritului art.38, alin.(1), Constituţia R. Moldova, potrivit căruia „Voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Această voinţă se exprimă prin alegeri libere, care au loc periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat”.

O examinare a actelor membrilor Parlamentului/Constituantei din 2000 ar fi putut avea loc şi din perspectiva dispoziţiilor alin.(1), art. 54 din Constituţie, referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, potrivit căruia în R. Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi ale cetăţeanului – dacă ar fi fost sesizată Curtea sau dacă însăşi Curtea ar fi extins analiza, stabilind în ce măsură retragerea de către Constituantă a dreptului cetăţeanului de a-l alege pe preşedinte constituie o violare a art. 54, întrucât suprimarea sau diminuarea unui drept de vot era prohibită inclusiv în cazul legilor constituţionale – una din categoriile de legi descrise de art.72 – la revizuirea legii fundamentale. Prin această reintrare în legalitate în 2016, are de câştigat statul de drept, dar se rezolvă şi o criză politică majoră în prag de noi alegeri prezidenţiale, care vor fi directe, nu doar privilegiul deputaţilor.

De altfel, potrivit unui sondaj, aproape 83% dintre cetăţenii R. Moldova vor alegerea preşedintelui de către popor. Întrucât Curtea Constituţională a constatat violarea Constituţiei, se ajunge la înlăturarea dispoziţiilor modificatoare, cu consecinţa reintrării în vigoare a celor vechi, şi aceasta determină reactivarea mecanismului anterior de punere în aplicare a dreptului fundamental, dispoziţiile în materie electorală fiind repuse în vigoare.

Or, primatul respectării drepturilor fundamentale ale omului în spaţiul Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului tocmai asta înseamnă: a avea grijă ca niciun drept să nu rămână iluzoriu, ci să devină efectiv, realizat, fructificat pe deplin, fiind obligaţia tuturor autorităţilor R. Moldova să respecte drepturile fundamentale ale omului, inclusiv dreptul de vot prevăzut la art.38 alin.(1) din Constituţie.

Specialiştii în drept sovietic de pe oricare mal al Prutului sau al Nistrului au fost, sunt şi vor rămâne contrariaţi de prevalenţa respectului pentru un drept fundamental al omului, dreptul cetăţeanului de a alege preşedintele în mod direct, drept fundamental suprimat pe căi ocolite în anul 2000!

Am văzut că şi la Bucureşti la primul tur pentru alegerea preşedintelui României în 2014, au existat jurişti, judecători, procurori sau diplomaţi pentru care dreptul de vot, mai ales în diasporă, NU a contat! Există un dosar de anchetă pentru abuz, la DNA… Nu ar fi o surpriză ca din acest cor să se găsească unii care să critice inclusiv decizia Curţii Constituţionale de la Chişinău, care înlătură samavolnicia criptosovietică produsă în 2000.

În concluzie: după decizia Curţii Constituţionale, frauda la Legea fundamentală comisă încă în anul 2000 a fost înlăturată, iar în 2016 preşedintele R. Moldova urmează să fie ales în mod direct de cetăţeni, aşa cum a fost până atunci.

Ca exerciţiu democratic, nu doar de imaginaţie, în urma acestei decizii, de exemplu, Klaus Iohannis, primind prin decret prezidenţial cetăţenia R. Moldova, ar putea deveni şi preşedinte al R. Moldova.

Despre o variantă similară a vorbit, în câteva rânduri, Traian Băsescu. Ne-am mai referit şi atunci când revizuirea Constituţiei României era pe agenda Parlamentului de la Bucureşti la soluţii şi oferte concrete, constituţionale, între care salutara propunere a deputatului bucovinean Ovidiu Iane de la Rădăuţi, cu înfiinţarea funcţiei de vicepreşedinte al României, rezervată unui cetăţean născut pe teritoriul RSS Moldoveneşti sau al R. Moldova, dacă funcţia de preşedinte nu este ocupată de un asemenea cetăţean.

Dacă tot propaganda sovieto-rusă clamează că, la Chişinău, actuala Curte Constituţională e în stare să declare neconstituţională ocuparea Basarabiei în 1812, atunci să le spunem că şi actele din 1812 şi 1940 sunt ilegale şi nelegitime şi că toate cele de mai sus sunt şi rămân doar soluţii paleative în raport cu soluţia legitimă a repunerii în vigoare a Constituţiei din 1923 pe întreg teritoriul Regatului României, ca primă consecinţă a înlăturării definitive a regimului comunist şi reinstaurarea ordinii constituţionale şi a statului de drept în România şi R. Moldova, de care tot vorbim că se reintegrează în Europa!

Antonie POPESCU, avocat, Bucureşti