Ca şi anul trecut, ieri, activiști ai societății civile, reuniți în cadrul unui Grup de Inițiative Feministe au organizat un marș în capitală, de această dată sub sloganul „Sexismul ne fură șansele”. Ce şi-au dorit manifestanții prin acțiunea lor, care contrastează cu modul unei majorități a populației de a petrece ziua de 8 martie? O convorbire la această temă cu unul dintre membrii grupului, Vitalie Sprînceană.
Europa Liberă: Aşadar, Grupul de Inițiative Feministe, domnule Sprînceană, din care faceți parte, a desfășurat ieri un marș, sub sloganul „Sexismul ne fură șansele”. O acțiune „sub umbrela lui 8 martie”, cum aţi spus, sau poate în răspărul modului în care a ajuns să fie concretizată de o majoritate a societății această sărbătoare. De fapt, încă o dată, de ce această și alte acțiuni cu abordare oarecum potrivnică modului în care se obișnuiește sărbătorirea lui 8 martie aici în Republica Moldova, cel puțin?
Vitalie Sprînceană: „Ideea noastră a fost să reclamăm sau să reînviem spiritul combativ al zilei de 8 martie. Istoric, această zi este una în care se marchează lupta femeilor pentru emancipare și e oarecum paradoxal că de-a lungul istoriei ea a ajuns să însemne exact opusul său. Adică de la ziua în care era marcată lupta femeilor a ajuns la o zi în care, cumva, e accentuat statutul femeii ca un fel de obiect decorativ sau un statut subordonat. Noi am decis că o modalitate bună de a recupera acel spirit combativ și de a aminti că totuși ziua de 8 martie este o zi de luptă într-un fel și că problemele care erau adresate de mișcarea feminină la începutul secolului XX rămân oarecum actuale și astăzi. Un bun prilej ar fi recuperarea acestui spirit combativ și ieșirea din cadrul sărbătorii cu flori și cadouri, și punerea pe tapet a problemei așa cum este. Problema este că femeile se confruntă cu diferite feluri de discriminare, prejudiciu și atitudine sexistă în societatea noastră.”
Europa Liberă: Ziua de 8 martie a trecut, rutina, inclusiv de menținere a femeilor la etajele de mai jos ale societății, a fost reluată. Totuși, vocile care se opun pervertirii rostului inițial al zilei respective par atât de firave încât mulți se întreabă ce relevanță are… Întrebarea multora: nu cumva este degeaba?
Vitalie Sprînceană: „Eu sper că nu. Vom vedea că și în trecut, atunci când mișcarea feministă a luat naștere, ea nu era foarte numeroasă. Din contra, a fost cumva un grup mic, vocal, care însă a reușit destule. Și faptul că, bunăoară, femeile au dreptul la vot, femeile au încă dreptul la concediul de maternitate, deși mai prost plătit în Moldova, e un câștig al acestei mișcări care, așa cum am zis, a fost întotdeauna firavă și niciodată mainstream-ul societății.”
Europa Liberă: În opinia dumneavoastră și a multora, 8 martie a devenit exact opusul semnificației inițiale de acum peste 100 de ani. De la un instrument de a promova drepturile feminine, a ajuns un ritual care reconfirmă şi justifică dominația păguboasă a bărbaților, în afara principiului meritului. Ce le-aţi spune însă „tradiționaliștilor”, ca să spunem aşa, care sunt mulți și care susţin că modul patriarhal, parohial de a vedea femeia şi bărbatul ar face parte din identitatea oamenilor din părțile locului care trebuie păstrată?
Vitalie Sprînceană: „Cunosc acest argument pentru că ne-am ciocnit și noi în discuțiile noastre și eu, ca orice om, am o atitudine respectuoasă față de trecut, dar eu nu cred că din trecut ar trebui să reținem toate practicile. În trecut unii oameni erau sclavi, în trecut nu toată lumea avea acces la vot, nici chiar bărbații toți nu aveau dreptul la vot, deci eu nu cred că trebuie să păstrăm lucruri care ne dăunează în prezent și în viitor. Cred că acesta ar fi răspunsul și aceste coduri culturale sau așa-zisă identitate, felul nostru de a fi, ele sunt schimbătoare și pot fi schimbate la fel ca și multe alte atitudini sau ca și multe alte feluri de comportament. De-a lungul timpului, și pentru sclavie, și pentru rasism au fost aceleași justificări, că fac parte din felul nostru de a fi și le-am depășit, fără probleme.”
Europa Liberă: Numeroase femei, însă, acceptă versiunea susţinută de o majoritate a bărbaţilor a acestei sărbători.
Vitalie Sprînceană: „Da, o parte dintre femei acceptă și asta este într-un fel o problemă, pentru că acest discurs, care nu-i doar discurs, dar sunt și o sumedenie de practici la nivel instituțional și la nivel cultural, ele reușesc cumva să convingă femeile că acesta este cel mai bun lucru de care se pot bucura, ceea ce e fals.”
Europa Liberă: La nivel de legislaţie, există instrumente eficiente încât femeile să nu fie ignorate, de exemplu?
Vitalie Sprînceană: „Răspunsul este și da, și nu. Pentru anumite domenii avem o legislație destul de generoasă, și aici mă refer la legislația care interzice discriminarea sub orice formă, inclusiv pe bază de gen, mă refer și la anumite părți ale legislației care sunt benefice pentru promovarea drepturilor femeilor, dar există și suficiente lacune în legislație, mai ales în mecanismele ei de implementare. Mă refer aici, bunăoară, la violența domestică, unde există un fel de cadru legal, care este insuficient și lipsesc mecanismele instituționale care să prevină violența și abuzurile. Suntem probabil undeva pe drum. Mai avem nevoie de legislație și de mecanisme concrete.”
Europa Liberă: Populaţia, cât de sensibilă este față de actele de sexism? Înţelege oare, în măsură relevantă, acest fenomen? Astfel încât să nu-l tolereze?
Vitalie Sprînceană: „Mă tem că nu și ne confruntăm cu fenomenul acesta al sexismului la toate nivelurile. Avem politicieni care fac declarații sexiste, avem persoane pe care le considerăm cumva demne de urmat ca model și care fac declarații sexiste. Avem un sexism răspândit și în celelalte grupuri sociale, deci avem încă o problemă mare și credem noi că marșul ne va ajuta măcar s-o punem pe tapet, că uite este această problemă. Pe de altă parte, am obținut și o mică victorie anul trecut, când un politician, primarul de Chișinău a fost obligat de Consiliul Nediscriminare să-și ceară scuze pentru declarații sexiste și a făcut-o. Așa șchiop, nu prea vrând, dar a făcut-o.”
Europa Liberă: Să facem o mică precizare pentru cei care nu știu, sexismul, de fapt nu înseamnă nimic sexy, înseamnă în ba criteriului de sex, de gen, în special la adresa femeilor. Educaţia în şcoli - în ce măsură descurajează sau, dimpotrivă, încurajează uneori greu perceptibil pentru mulţi sexismul?
Vitalie Sprînceană: „Educația în școli este foarte importantă, de vreme ce în școli, statul sau noi ca societate formăm viitorii membri ai societății. Educația este importantă la orice nivel și probabil pentru eliminarea acestor stereotipuri și atitudini sexiste avem nevoie de programe educaționale încă din grădiniță. Școala, desigur că contribuie la consolidarea unor percepții și comportamente sau adoptarea unor modele de gen. De exemplu, instruirea prin muncă, oră pe care am avut-o și eu în școală, când eram elev, când clasa era separată și băieții făceau lucruri ,,serioase” iar fetele găteau. E un exemplu prin care școala contribuie la consolidarea acestor stereotipuri, dar mai sunt și programele de literatură română, programele de istorie care sunt focusate mai mult pe bărbați care au realizat diverse lucruri și ignoră rolul femeilor. Deci școala este, dar nu e locul unic de intervenție. Ar trebui să intervenim și la grădiniță, și în familie.”
Europa Liberă: Soluţii foarte complexe: limbajul în spaţiul public; politici clare de nediscriminare a femeilor?
Vitalie Sprînceană: „După mine problema este foarte complexă și nu există o singură soluție sau o formulă simplă prin care am scăpa în trei zile de sexism. Este o atitudine răspândită la toate nivelurile sociale și la toate grupurile și care are varii manifestări, de la situația politică, în familie și în comunitatea mică, în școală. E nevoie de măsuri foarte complexe care ar acționa la anumite nivele, și instituțional, și la nivel de familie, și la nivelul codurilor culturale.”
Europa Liberă: Există în general sărbători care, deşi au aspecte îndoielnice sau chiar condamnabile, devin foarte populare, „din popor”, cum ar spune mulţi. Şi nu este un fenomen nou, mai ales în cazul societăților patriarhale. Cine şi cum ar avea căderea şi puterea să schimbe această tendință?
Vitalie Sprînceană: „Eu cred că o bună parte din confuzia și din situația asta problematică cu 8 martie, cu 1 mai, care apropo, marchează tot o luptă, pentru dreptul muncitorilor, este creată de calificarea acesteia ca sărbătoare. În codul nostru cultural există un fel de grilă, ce e aia sărbătoare? O zi când celebrăm. Ce celebrăm? Celebrăm ceva. Aceasta dată a fost promovată ani la rând, și aici cred că trebuie să ținem cont și de discursurile oficiale, discursurile mediatice care au construit cumva ideea că este o zi în care sărbătorim femeile. Cred că asta-i o problemă, că nu le sărbătorim, dar marcăm ziua asta combativă. Pe de o parte sunt oamenii simpli care doresc să sărbătorească și au un fel de algoritm de a sărbători, pe de altă parte este nedorința sau de multe ori complicitatea a ceea ce numim noi clasă politică sau a altor grupuri care controlează discursul public și care promovează asemenea mesaje și așa ajungem ca o sărbătoare să însemne exact opusul ei.”
