Se fac în spaţiul acesta ciudat-miraculos nişte campanii zgomotoase de înverzire a patriei, cu participarea unor conducători. Campanii mediatizate cu rîvnă, cu denumiri patetice. De pildă, „Un arbore pentru dăinuirea noastră!” Ce se alege de pe urma acestor campanii? Cîţi dintre copacii sădiţi supravieţuiesc? Asta e o discuţie aparte la care vom reveni. Ca şi la descoperirile urîte făcute de ministrul mediului în pădurile din Hînceşti, care, iată, sînt niţel hăcuite.
Acum aş constata că o denumire bombastică, cum e „Un arbore pentru dăinuirea noastră!”, se potriveşte realităţii autohtone ca nuca-n perete. În zilele noastre, omul cu drujbă îţi poate rade un părculeţ în doi timpi şi trei mişcări. Cine să-l apere? Nişte cinovnici molatici şi indiferenţi? Ofensiva asupra spaţiilor verzi a luat proporţii şi în capitală. Constructorii tranziţiei se bagă cu tupeu în mai multe spaţii verzi. În Pădurea dintre Poşta Veche şi Rîşcani, în Valea Trandafirilor, în părculeţe mai mici. Ei au mai mereu actele în regulă şi orăşenii nu prea pot să-i oprească.
Despre părculeţul muribund de pe strada Sarmizegetusa am mai scris. Acum o sa vorbesc despre un spaţiu verde de pe strada Andrei Doga în care au fost hăcuiţi pinii şi care a fost împrejmuit cu un gard de metal. După ce au făcut acolo un fundament slut, constructorii au plecat. Spaţiul verde rămîne împrejmuit luni şi ani de zile şi nu se ştie ce construcţie va mai apărea acolo. Un spaţiu în care ar putea să se plimbe bătrînii şi să se joace copiii e acum un teren mort, nefolosit. Probabil, constructorii tranziţiei vor reveni peste o vreme, dar merită oare să se construiască acolo o nouă clădire?
Există cartiere în care luptele dintre constructorii cu acte în regulă şi populaţie devin acerbe. Orice loc cu arbori, orice loc mai liber între sau lîngă case e luat în vizor de constructorii tranziţiei. Arborii nu mai contează. Numai profitul contează cu adevărat! Iar cazul cu benzinăria de pe Calea Ieşilor ne arată că nici edilii nu pot deseori să oprească ofensiva constructorilor. Dacă am înţeles eu bine, acolo, deşi există decizia consilierilor municipali de oprire a lucrărilor, nu se ştie cine anume ar trebui să-i oprească pe constructori să muncească. Şi ei muncesc! Asta să fie stabilitatea dorită de marii conducători?
