Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   (VIDEO) Justiţie pentru femei: „Poate…

(VIDEO) Justiţie pentru femei: „Poate să-mi instalez un cort în faţa Curţii Supreme?”

Adriana Ostavciuc din satul Ţarigrad, Drochia, locuieşte împreună cu cei doi copii în casa părinţilor. Asta chiar dacă, în nouă ani de căsnicie, a muncit la negru peste hotare şi a construit o casă modernă, dotată cu tot confortul. După divorţ, timp de trei ani, a bătut pragurile instanţelor, pentru a-şi apăra dreptul de a creşte copiii în propria casă. Curtea Supremă de Justiţie (CSJ), însă, a menţinut o hotărâre prin care îi revine mansarda locuinţei, iar soţului imobilul propriu-zis şi anexele. Chiar şi în aceste condiţii, femeia nu poate păşi pragul casei, deoarece terenul aferent aparţine soţului.

Adriana Ostavciuc spune că nunta au făcut-o în 2004, iar din banii adunaţi au ridicat casa pe terenul deţinut de soţul său. Pentru a termina lucrările, au lăsat copilul de un an în grija părinţilor ei şi au plecat la muncă în Cehia. „Cât am trăit cu fostul soţ, n-am mai avut zile bune. Eram bătută, scoasă afară din casă, dusă noaptea în cimitir şi iar bătută, am ajuns şi în spital. Dacă primeam banii şi reuşeam să-i trimit acasă, era bine, dacă nu, îi pierdea la aparatele de joc. Are şi patima băutului. De patru ori a fost la codare pe str. Titulescu din Chişinău. Ascundeam totul, răbdam şi nu le spuneam nimic părinţilor. În Cehia, lucram la un restaurant câte 13-14 ore pe zi pentru a câştiga mai mult. Am suferit nouă ani, cu gândul că poate se va schimba. Din Cehia am plecat în Italia. Eu lucram la pământ, iar el, pe unde apuca, doar că deseori îl găseam chefuind cu prietenii”, mărturiseşte Adriana.

Violenţa în familie – ruşine acceptabilă

După ce a născut al doilea copil, a rămas în Moldova, iar soţul a plecat în Italia. „Stătea două-trei luni şi revenea acasă fără bani. Am lăsat iarăşi copiii la părinţii mei şi am plecat în Italia pentru a strânge bani şi a termina casa”, povesteşte Adriana. Ultima picătură a fost ziua în care l-a găsit acasă cu amanta. „S-a iscat un scandal. M-a bătut, am suportat o comoţie cerebrală atunci. El a luat arma, ameninţându-mă că va trage în mine. Copiii erau speriaţi, plângeau. Am fugit cu copilul cel mic în braţe la vecin, tot el a chemat grupa operativă. La poliţie au stabilit că avea 0,96 alcool în sânge”.

Adriana spune că şi-a iertat soţul şi nu a depus plângere, fiindcă este tatăl copiilor ei. Tot atunci, însă, în 2012, a decis să divorţeze.

Trei ani şi jumătate prin instanţe

Adriana spune că, în acest răstimp, a muncit pentru a achita avocaţii şi taxele de stat. Instanţa de fond a făcut partajul astfel, încât ambii să poată locui în imobilul construit în timpul căsătoriei. De atunci, însă, nu s-a apropiat de casă şi locuieşte la părinţi cu cei doi copii minori. Fostul soţ îi ameninţă că nu au ce căuta pe pământul lui. Chiar dacă s-a adresat de mai multe ori la primărie şi la poliţie, iar bărbatul este amendat, istoria se repetă, deoarece acesta ar avea unele rude în poliţie.

„La Curtea de Apel Bălţi, cauza a fost judecată de trei femei, trei mame, care au favorizat soţul. Am scris recurs la CSJ. Acolo, la fel, patru femei, patru mame, m-au lăsat pe drumuri cu doi copii minori”.

Deşi instanţa de fond a dispus împărţirea în mod egal a imobilului, Curtea de Apel a casat parţial decizia primei instanţe, în partea ce ţine de partajul terenului. Ulterior, CSJ a menţinut decizia instanţei de apel.

Prima instanţă a dispus, la 16 decembrie 2014, împărţirea în mod egal a imobilului şi a bunurilor mobile, conform Raportului de constatare din 13 octombrie 2013. Iar pentru ca ambii soţi să aibă acces la casă, s-au propus ajustări ale locuinţei prin construcţia unor intrări separate şi închiderea unor uşi de interior. Ulterior, Ion Ostavciuc a contestat hotărârea Judecătoriei Drochia. La Curtea de Apel Bălţi, Natalia Chircu, Ana Albu şi Aurelia Toderaş au atribuit Adrianei Ostavciuc o cameră şi un coridor în demisolul locuinţei, cinci camere la mansardă, poarta şi o porţiune de gard.

Soţului i-au revenit garajul, baia, sufrageria şi bucătăria din demisolul locuinţei, veranda şi bucătăria de vară, dar şi o porţiune din gard. Pentru a fi posibil acest mod de partaj, instanţa a menţionat că este necesar să se închidă uşa dintre două camere. La 22 iunie 2015, Ostavciuc Adriana, reprezentată de avocata Lilia Ababei, a depus recurs, solicitând casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

Femeia susţine că decizia este ilegală şi neîntemeiată, deoarece instanţa de recurs nu a ţinut cont de faptul că bunurile imobile atribuite în beneficiul său valorează în total 28 030 de lei şi nu 35 411. Aceasta afirmă că instanţa de apel nici nu a efectuat calculul elementar al preţurilor bunurilor imobile atribuite, dispunând partajarea bunurilor imobile într-un „mod vădit inechitabil, or, diferenţa de preţ este una esenţială – 7381 lei”. La fel, femeia invocă faptul că soţului său i-a fost partajată bucătăria amplasată la demisol, unde este instalat sistemul de încălzire, şi bucătăria de vară cu suprafaţa de 79 m.p., care de fapt constituie încă o casă de locuit, cu sistem de încălzire, bucătărie şi trei odăi.

Adriana a invocat faptul că spaţiul ce i-a revenit constă doar dintr-un hol, un coridor, două tambure şi trei odăi cu suprafeţe foarte mici, dintre care doar una poate fi utilizată ca dormitor, fiind lipsită de acces la reţeaua de gaze naturale, la sursa de apă, condiţii „absolut nefavorabile pentru creşterea şi educaţia copiilor”. Mai invocă că etajul I nu este terminat, fiind în prezent în proces de construcţie, pe când bucătăria de vară, atribuită intimatului, este finisată, mobilată, conectată la toate comunicaţiile, dotată cu sistem de încălzire.

554-adriana2O decizie fără posibilitate de executare

La CSJ, cazul a fost judecat de Svetlana Filincova, Maria Ghervas, Elena Covalenco, Tamara Chişca-Doneva şi Dumitru Mardari. Magistraţii au constatat faptul că terenul aferent casei nu poate fi partajat, deoarece este proprietate privată dobândită de Ion Ostavciuc până la căsătorie. CSJ a decis că modalitatea de partajare conform Raportului de constatare a specialistului din 28 aprilie 2014 şi nu conform celui din 11 octombrie 2013 ar fi întemeiată. Argumentele instanţei au vizat faptul că prima instanţă i-a atribuit intimatului la demisol camera unde este situată cazangeria, iar la etajul I, camera suprapusă, între care nu există trecere, respectiv, intimatul ar fi trebuit să construiască o scară, iar în aceste condiţii nu ar fi putut utiliza camera drept dormitor.

Magistraţii au stabilit că partajarea propusă de prima instanţă încalcă principiul egalităţii cotelor-părţi ale soţilor la proprietatea comună în devălmăşie asupra casei locative, deoarece lui Ion Ostavciuc i-ar fi revenit doar 19,7 m.p. din suprafaţa totală de 84,4 m.p. a casei.

„Se respinge susţinerea recurentei cu referire la faptul că modul de partajare a bunurilor imobile propus de instanţa de apel este inechitabil, deoarece aceasta poartă un caracter declarativ, nefiind probată în modul corespunzător… Raportul de constatare a specialistului nr. 16 din 11 octombrie 2013, care a fost efectuat de acelaşi organ cadastral”, se indică în hotărârea CSJ din 2 decembrie 2015.

Pentru cine sunt făcute aceste legi?

Femeia spune că i-a cerut soţului să-i vândă partea sa de casă. Bărbatul n-a acceptat nici ca ambii să vândă locuinţa pentru a-şi putea cumpăra altă casă. În acelaşi timp, hotărârea CSJ nu poate fi pusă în aplicare, deoarece femeia nu are acces la partea sa de casă, aşa cum terenul aferent aparţine fostului soţ. Astfel, femeia a fost nevoită să se întoarcă la părinţi împreună cu cei doi copii.

Juristul Vadim Vieru spune că este un caz destul de complex şi că acum Adriana ar urma să se adreseze iar în instanţă pentru a beneficia de partea de imobil partajată.

„Fostului soţ i-au revenit televizorul, centrala termică, rezervorul şi contorul de apă şi alte bunuri necesare, iar mie mi-au dat toate gardurile din jurul gospodăriei de 12 ari. Pentru ce, pământul doar nu-mi aparţine, ca să-i protejez terenul?”, spune femeia.

Juristul Vadim Vieru menţionează că art. 26 al Codului Familiei stipulează că „Instanţa judecătorească este în drept să diferenţieze cotele-părţi în proprietatea în devălmăşie a soţilor, ţinând cont de interesele unuia dintre soţi şi/sau de interesele copiilor minori”. Respectiv, magistraţii trebuiau să ţină cont la formularea deciziei şi partajarea imobilului că cei doi copii minori sunt crescuţi de mamă. „Chiar dacă nu s-a insistat sau nu s-a stipulat în recursul depus la Curtea Supremă de Justiţie, instanţa trebuia să apere şi interesele copiilor minori”, a menţionat Vadim Vieru.

„Am muncit cinci ani peste hotare şi am dus dorul copiilor, doar ca să le ofer o viaţă mai bună. Astăzi am pierdut totul şi trebuie s-o iau de la capăt. Iarăşi voi fi nevoită să-mi las copilaşii în grija părinţilor şi să plec. Sau poate să rămân acasă, dar să-mi iau un cort şi să trăiesc în faţa Curţii Supreme? Când vor trece doamnele judecătoare pe lângă cortul meu, să vadă ce justiţie fac. Probabil că nici nu citesc dosarele. Mă doare sufletul că trăiesc într-o ţară unde mama şi copiii nu sunt protejaţi de lege.”