Se creează impresia că prietenii externi ai Moldovei s-au înţeles să „sacrifice”, pentru o perioadă, democraţia de dragul unei stabilităţi otrăvite, asigurată de oameni avari, compromişi şi corupţi, dar care ar ţine cât de cât la distanţă, în următorii trei ani, „tancurile ruseşti”. Prin „tancuri ruseşti” se subînţelege riscul preluării puterii, în cazul unor eventuale alegeri anticipate, de către forţele pro-ruse. Liderii pro-ruşi într-adevăr exploatează la maximum furia oamenilor faţă de falşii „pro-europeni” extrem de corupţi, care au jefuit mica ţară în ultimii şase ani.

Locuind la Chişinău, în vârtejul protestelor stradale non-stop, cunoscând sărăcia în care îşi duc existenţa aproape 80% din familiile care încă nu au plecat din Moldova şi trăind la propriu umilinţa proastei guvernări, care acaparează, obraznic, rând pe rând instituţiile statului, ai impresia că partenerii de dezvoltare ai Moldovei, prin mesajele rezervate, dar totuşi de susţinere a acestui Guvern ciudat, au căzut în plasa dezinformării. Orice om adecvat, care urmăreşte zilnic cum „guvernarea nocturnă” pregăteşte terenul pentru îngrădirea libertăţilor şi instaurarea unei dictaturi, văzând aceste mesaje de susţinere a „stabilităţii” plămădite de regimul oligarhic, se simte revoltat, nedumerit, umilit, abandonat şi neputincios. Cum pot prietenii externi ai Moldovei, pentru care democraţia, integritatea şi libertatea sunt valori supreme, să salute, chiar şi timid, această guvernare, să accepte ca, în inima Europei, un regim nociv, care nu are nimic în comun cu valorile europene, suspectat de derapaje cu iz totalitar, să-şi consolideze poziţiile la guvernare în următorii trei ani? Cum mai scăpăm apoi de acest regim? Sunt întrebări fireşti pe care şi le pun astăzi foarte mulţi moldoveni, care încearcă să se opună acestui regim prin proteste stradale zgomotoase, dar paşnice, în speranţa că vor fi auziţi şi înţeleşi. Nu de cei de la guvernare, care îi sfidează făţiş în spatele cordoanelor de poliţie, ci de cei care până acum le vorbeau şi continuă să le vorbească de valori sacre în baza cărora funcţionează UE.

Bruxelles-ul ştie tot, dar poziţia României este determinantă

În calitate de jurnalist, am primit o invitaţie la Bruxelles, la un eveniment foarte important care are loc astăzi. Evenimentul a fost precedat de o serie de întâlniri off de record cu numeroşi decidenţi din capitala Belgiei. O ocazie foarte bună de a lămuri lucrurile, mi-am zis. Zadarnic m-am înarmat cu argumente care să-mi justifice nedumerirea în legătură cu poziţia, aparent greşită, a partenerilor externi faţă de guvernarea detestată de la Chişinău. Cei de la Bruxelles cunosc mai bine decât orice analist, politician sau cetăţean moldovean cu ce respiră guvernarea oligarhică din Moldova. Mai mult chiar şi decât cei care cred că pot face şi desface orice astăzi în mica ţară ex-sovietică.

Părerile oficialilor europeni în privinţa Moldovei sunt aproape identice. Toţi îşi doresc o Moldovă previzibilă, democratică, prosperă din punct de vedere economic şi un guvern cu oameni integri care să implementeze, nu să mimeze, reformele asumate prin semnarea Acordului de Asociere cu UE. Numai că atunci când se decide formularea unei poziţii oficiale faţă de anumite procese ce vizează Moldova, părerea României la UE este determinantă. Iar România a fost prima ţară care a salutat învestirea Guvernului Filip. Atunci, în timp ce la Chişinău, zeci de mii de manifestanţi înconjurau Parlamentul, protestând împotriva învestirii „pe furiş” a noului Executiv, MAE român menţiona într-un comunicat de presă că Guvernul Filip „a obţinut votul de încredere al Parlamentului legitim de la Chişinău” şi că „doar în felul acesta parcursul democratic, stabilitatea şi obiectivele pro-europene ale Republicii Moldova pot fi urmărite şi îndeplinite fără sincope, spre beneficiul tuturor cetăţenilor ţării”. Diplomaţii români consideră că prin evitarea alegerilor anticipate, chiar şi prin învestirea unui guvern detestat de cetăţeni, „tancurile ruseşti” (partidele pro-ruse) vor fi ţinute la distanţă cel puţin în următorii trei ani. Nu am sesizat, însă, o viziune clară asupra a ceea ce s-ar putea întâmpla în Moldova, din punct de vedere electoral, după expirarea mandatului actualului Parlament de la Chişinău.

Între un rău cert şi un rău potenţial, ce alegi?

Ciudat, dar opinia politicienilor moldoveni, care au început construcţia unor alternative politice pro-europene, diferă de cea a partenerilor de dezvoltare, influenţată de România. Ex-ministrul Educaţiei, Maia Sandu, care a început construcţia Partidului Acţiune şi Solidaritate, a explicat într-un interviu pentru „Epoch Times” că „fără alegeri anticipate, există un risc major ca democraţia să fie compromisă total în Republica Moldova”: „Asta am văzut în ultimii ani, dar mai ales în ultimele luni - acest fenomen de capturare a statului de către un grup de persoane, de către un partid şi folosirea acestor instituţii în interes personal, nu în interesul cetăţeanului. Acesta este lucrul care ne sperie cel mai mult acum (...) Există un risc ca pro-ruşii să vină la putere în caz de alegeri anticipate, dar alegerea este între un rău cert, dovedit, care este acest sistem oligarhic, care doar se numeşte pro-european dar nu este în esenţă un guvern pro-european, şi un rău potenţial, care ar fi situaţia în care partidele noi, de centru dreapta, nu reuşesc să se mobilizeze şi respectiv să vină în Parlament cu majoritate”, susţine Maia Sandu.

Rând pe rând, în ultimele două săptămâni, funcţionari publici de prim rang, incomozi noii guvernări, au plecat din funcţii, chipurile, de bună voie. Au demisionat viceminiştri, şefi de agenţii guvernamentale, şeful vămilor, şeful Inspectoratului Fiscal, brusc au început să-şi dea demisia şefii companiilor cu capital de stat, cu rulaje valutare de sute de milioane de lei. Fotoliile acestora sunt ocupate de persoane loiale regimului oligarhic, inclusiv cu trecut dubios. Acapararea instituţiilor statului de către regimul oligarhic este acoperită de demagogie şi populism – pe de o parte, pentru a dezamorsa spiritul protestatar al populaţiei, iar pe de altă parte, pentru a adormi vigilenţa şi a devia atenţia partenerilor externi de la sabotarea reformelor de către guvernare.

Cod roşu de demagogie

Săptămâna aceasta, în timp ce raportorul Parlamentului European pentru Republica Moldova, Petras Auštrevičius, le vorbea oficialilor de la Chişinău despre necesitatea implementării reformelor, iar şeful diplomaţiei moldovene, Andrei Galbur, încerca să convingă, la Bruxelles, oficialii europeni şi NATO de faptul că noua guvernare este dispusă să facă reforme, la Chişinău, Consiliul Superior al Magistraturii l-a reales în funcţia de preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie pe Mihai Poalelungi, singurul candidat la acest fotoliu. Despre el, presa de la Chişinău a scris că ar avea probleme grave de integritate şi că s-ar afla „în slujba oligarhului-şef”. Ambasadorul SUA la Chişinău, James D. Pettit, s-a arătat uimit de modul în care percep autorităţile de la Chişinău reformarea justiţiei: „Ce se întâmplă la Curtea Supremă de Justiţie? Un singur candidat din interior? Aşa trebuie să arate reforma în justiţie?” s-a întrebat ambasadorul pe o reţea de socializare.

Mihai Poalelungi a fost reales rapid, iar la scurt timp după aceea, protestatarii anti-oligarhici au reuşit să pătrundă în sala unde avea loc şedinţa CSM. „Este incredibil cum această mafie capturează pe ascuns definitiv statul. Ceea ce fac ei este cu totul inadmisibil. Practic, prin decizia de astăzi au demonstrat încă o dată că sfidează poporul. Urmează doar revolta populară”, a ameninţat liderul protestatarilor, Andrei Năstase.

Ofensivă diplomatică pe „frontul” vestic

În timp ce la Chişinău, protestatarii încercau să blocheze realegerea lui Mihai Poalelungi în funcţia de preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, în Suedia, preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, Andrian Candu, încerca să-l convingă pe secretarul de stat al Ministerului Comerţului şi Inovaţiei, Oskar Stenstrӧm, de disponibilitatea guvernării de a „înlătura rapid restanţele la eurointegrare” şi a obţinut promisiunea oficialului suedez că „Suedia va continua să sprijine reformele europene în Republica Moldova”. Iar la Bruxelles, ministrul moldovean de Externe, Andrei Galbur, i-a transmis Comisarului european pentru politica de vecinătate şi negocieri pentru extindere, Johannes Hahn, o scrisoare din partea prim-ministrului moldovean, Pavel Filip, adresată preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, în care sunt enumeraţi paşii pe care urmează să-i întreprindă Guvernul în vederea promovării reformelor şi redresării situaţiei social-economice.

Ce se întâmplă de facto?

„PD deţine acum control total asupra Parlamentului, Guvernului, controlează sistemul de anchetă, justiţia, majoritatea mass-media”, susţine ex-premierul liberal-democrat, Valeriu Streleţ. Potrivit lui, „scopul venirii în alianţa de guvernare a democraţilor, în decembrie 2010, care jucau şi pe stânga, şi pe dreapta, a fost controlul asupra Procuraturii Generale şi a altor instituţii de drept”.