La Chișinău, Platforma Demnitate și Adevăr adună semnături în favoarea revenirii la alegerea prin vot direct a șefului statului. O falsă problemă, consideră Dan Nicu, care scrie în „Adevărul”. Ca să-și argumenteze teoria, el compară mandatele lui Mircea Snegur și Petru Lucinschi, aleși prin scrutin popular, cu cele ale lui Vladimir Voronin și Nicolae Timofti, aleși de Parlament. Concluzia este că votul direct nu a adus neapărat și plusul de responsabilitate față de alegători care se invocă acum. Mircea Snegur „a privit impasibil cum, sub ochii lui, Republica Moldova s-a transformat în «cea mai săracă ţară din Europa»”, iar „sub domnia «iubitoare de popor»” a lui Lucinschi, „el, poporul, a început un exod în masă în toate direcţiile geografice ca să-şi câştige pâinea în alte ţări şi să-şi poată hrăni familiile”, scrie Dan Nicu. Ca președinte ales de parlament Vladimir Voronin ar fi avut mai degrabă intuiții corecte: de pildă, să facă rost de bani ”de pe unde ştia şi să reînceapă plata regulată a salariilor şi pensiilor mizere pentru popor, terminând totodată cu deconectările de energie electrică. Iar poporul l-a divinizat pentru asta”. La fel ca Snegur în anii nouăzeci, Nicolae Timofti ar fi asistat acum „nepăsător la evenimentele triste ale anilor 2013-2015: distrugerea Băncii de Economii a Moldovei, înstrăinarea dubioasă a aeroportului internaţional, furtul miliardului”. De ce vrea totuși Platforma Demnitate și Adevăr să reintroducă votul direct la prezidențiale? „Poate că liderii Platformei ştiu că moldoveanul ca personaj colectiv vrea în continuare să aibă un tătuc”, pe care, la o adică, să poată da vina, scrie comentatorul publicat de „Adevărul”.
În „Evenimentul zilei”, Iulian Chifu demontează scenariul lansat în presa rusă: ar exista un proiect, susținut de americani, ca Republica Moldova să se unească din nou cu România în 2018. „Nu există nici proiectul, nici discuțiile cu Statele Unite sau Uniunea Europeană”, scrie Chifu. „România însăși nu a dezbătut această perspectivă vreodată”. ”Există vizionari, există organizații, există emoție, există susținere publică”, dar ”nu o asumare la nivel politic, cu atât mai puțin statal”.
Cât este de oportună o prezență militară NATO mai consistentă în România? „Cotidianul” pune în discuție chestiunea în editorialul semnat de Cornel Nistorescu. Anunțul recent venit de la Washington, că Statele Unite vor aloca resurse suplimentare „în vederea contracarării ameninţărilor în Europa de Est” a fost prezentat, inclusiv de ambasadorul român în Statele Unite, drept o veste bună, dar, consideră Nistorescu, e mai degrabă motiv de îngrijorare. Dacă echipamentele aduse în România nu vor „descuraja” suficient de tare? Nu cumva România va cădea sfărâmată în ciocnirea celor două blocuri militare? Pentru că, scrie editorialistul de la „Cotidianul”, din parteneriatul special cu Statele Unite, România ”n-a avut parte de prea multe elemente care să o fericească. Parteneriatul economic nu există”. Și, de fapt, ”dezvoltarea generată de acest parteneriat se vede numai pe la Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Român de Informații şi pe la organisme gen Agenția Națională de Integritate şi Înalta Curte de Casație și Justiție”. Prea puțin pentru editorialistul Cornel Nistorescu.
