Ştiţi ce înseamnă disoluţia instituţiilor statului? Ştiţi care este efectul acestui fenomen? Să vă explic. Disoluţie înseamnă degradare, descompunere, decădere. Instituţiile din Moldova sunt în plin proces de disoluţie. Politicienii au făcut un rău uriaş acestui stat. În loc să lase în pace instituţiile, le-au subordonat, pe funcţionari i-au făcut sclavi. Rezultatul – acum nu mai funcţionează nimic. Şi nu exagerez, stimabili trolli, postaci şi analişti ai oligarhilor. Nu. Serviciul de ambulanţă te lasă să mori în casa ta – îţi pune doar un bileţel în uşă. Poliţia nu are cum să protejeze pe nimeni, nici pe deputaţi, nici pe miniştri – îi scoate în braţe sau pe targă din Parlament. Nu mai spun că nu sunt în stare să identifice nişte criminali, nişte tâlhari care au prins atât de mult curaj, că au spart un magazin de bijuterii la câţiva metri de ministerul de Interne. Poliţia nu are nicio putere în Moldova, iar un stat fără poliţie este cu un picior în groapa anarhiei. Un stat nu poate supravieţui fără instituţii.
Nu mai spun nimic de funcţionari, de birocraţi. Oricine şi orice se cumpără în Moldova. Toată lumea ia şpagă, toată lumea cere şpagă. La şcoală, la grădiniţă, la facultate, la spital, la poliţie, peste tot. Dacă reuşeşti să găseşti un om cinstit în instituţiile statului, fii sigur – este o excepţie, nicidecum o regulă. În aceste condiţii, să nu ne mire când vedem un primar cocoţat pe un panou de publicitate încercând să convingă un tânăr să coboare. Din punctul meu de vedere, nu este treabă de primar să negocieze cu sinucigaşii. Nu ştiu dacă experienţa domnului Chirtoacă de la Surprize Surprize i-a fost de ajutor în acest caz. Sunt de părere că o autoritate a statului trebuie să fie competentă şi să poată acţiona. Efectul acestei ”salvări” este opus celui scontat. La numai câteva ore, un alt tânăr a urcat pe panou. Aşadar, dacă vrei să vină primarul la tine, urci la înălţime şi se întâmplă… Şi încă un lucru important, foarte important. Ce era dacă tânărul sărea de pe panou? Ce făcea primarul Chirtoacă? Îşi asuma vina? În experienţa mea de jurnalist am avut un caz tragic – o persoană care a stat pe un bloc aproape o zi şi o noapte a sărit în gol. Salvatorii români nu au avut ce să-i facă. Şi aveau psiholog, aveau experienţă… Cu astfel de situaţii nu te joci.
Disperarea este cuvântul de ordine în Moldova. Disperarea cauzată de sărăcie şi de lipsa unui viitor. Moldovenii simt că sunt pe cont propriu. Şi nu mai au încredere în nimeni, în nimic. Iar tinerii, adolescenţii, cei cu un caracter în formare, se destabilizează cel mai uşor. Un amic din Chişinău îmi spunea de curând că a văzut foarte mulţi tineri pe culmile disperării. Ei sunt singuri, ei sunt abandonaţi de părinţi. Banii pe care o mamă sau un tată îi trimite din Italia nu ţin loc de dragoste. Lucrurile degradează mult. După disoluţia instituţiilor statului urmează disoluţia sufletelor moldovenilor.
Jurnal.md
