Este vorba despre Fiodor Veretco, născut în 1963, locuitor al satului Selişte. Acesta a fot reţinut de poliţie pe 28 noiembrie 2012, fiind acuzat de trafic de persoane minore. Două zile mai târziu, procuratura a înaintat un demers privind eliberarea unui mandat de arest în privinţa reclamantului, pe motiv că ar putea să fugă de urmărire penală, să influenţeze investigaţia sau să comită alte infracţiuni. În rezultat, instanţa a eliberat mandat de arest pentru 30 de zile.

Reclamantul a contestat decizia, invocând lipsa motivelor ce ar justifica arestarea sa şi ignorarea de către instanţa de judecată a măsurilor preventive non-privative de libertate. Pe 6 decembrie 2012 însă, instanţa de recurs a respins contestaţia reclamantului.

Mai departe, acelaşi scenariu. Pe 26 decembrie 2012 instanţa de judecată a prelungit arestarea reclamantului pentru un termen de 30 de zile, reiterând aceleaşi motive. Reclamantul a contestat din nou decizia de prelungire a mandatului de arest, iar instanţa l-a respins şi pe acesta. 

Fiodor Veretco a fost deţinut în izolatorul Comisariatului General de Poliţie de pe 28 noiembrie până pe 5 decembrie 2012, după care a fost transferat în penitenciarul nr. 13, unde a fost deţinut până la 24 ianuarie 2013, când a fost eliberat sub control judiciar.

Potrivit fişei medicale prezentate de către reclamant, nu cu mult timp înainte de arestarea sa, acesta a fost diagnosticat cu traumă toracică, două coaste rupte şi contuzie a umărului drept. S-a întâmplat pe 1 octombrie, traumele fiind căpătate la locul de muncă.

Pe 23 octombrie 2012 bărbatul a fost diagnosticat şi cu bronhopneumonie post-traumatică, fractură a coastei, condiţie sub-febrilă, dureri în piept. Doctorii i-au recomandat reclamantului să stea în pat, aplicarea pansamentelor şi tratament intra-muscular antibiotic a pneumoniei.

Diagnoza şi necesitatea tratamentului au fost confirmate în cadrul şedinţei de judecată din 30 noiembrie 2012. În aceeaşi şedinţă reclamantul a invocat dureri şi faptul că nu poate dormi din cauza coastelor rupte. Mai mult, până la următoarea şedinţă Veretco nici nu a fost vizitat de vreun medic. La şedinţa din 26 decembrie 2012 reclamantul s-a plâns că nu a fost vizitat de niciun medic pe durata detenţiei sale.

Cazul a ajuns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unde reclamantul s-a plâns de condiţiile de detenţie din Penitenciarul nr. 13 şi lipsa unei asistenţe medicale. Bărbatul s-a plâns şi de detenţie ilegală, deoarece arestarea acestuia s-a examinat în lipsa materialelor dosarului penal. În continuare, reclamantul s-a plâns şi de faptul că nu a avut acces la probele în baza cărora instanţele au adoptat deciziile în cazul său. Reclamantul a invocat şi lipsa unor motive suficiente şi relevante în respingerea „habeas corpus”, în virtutea stării sănătăţii şi neaudierea doctorului în instanţa de recurs. 

În urma examinării, Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 din Convenţie, notând că reclamantul a prezentat fişe medicale, potrivit cărora cu o lună înainte de arestare a fost diagnosticat cu pneumonie, coaste rupte, contuzia mânii, fiind prescrise antibiotice, documentele fiind prezentate instanţelor judecătoreşti naţionale.

Pe 30 noiembrie 2012 un doctor a confirmat în instanţă diagnoza reclamantului şi la 26 decembrie 2012 reclamantul a făcut referire la fişele medicale respective şi la declaraţiile medicale. Instanţa de judecată nu s-a referit la declaraţiile doctorului, date anterior. Iar instanţa de recurs a menţinut concluzia respectivă şi a refuzat audierea doctorului.

Curtea a notat că Guvernul nu a prezentat nicio dovadă pentru a demonstra neveridicitatea concluziilor doctorului audiat. În lipsa unei concluzii medicale contradictorii, Curtea nu a găsit motiv să pună la îndoială veridicitatea diagnozei reclamantului, potrivit căreia acesta suferea de o inflamaţie şi avea nevoie de antibiotice. În continuare Curtea a notat că pe durata detenţiei doctorii s-au limitat la verificarea reclamantului de tuberculoză şi sifilis, în lipsa dovezilor de administrare a antibioticelor sau alt tratament.

„Reclamantul suferea de pneumonie, stare care, în lipsa unui tratament, punea în pericol viaţa, din cauza riscului de acumulare a lichidului în plămâni. În aceste circumstanţe, lipsa unei asistenţe medicale prompte şi calificate a determinat tratament inuman şi degradant”, a concluzionat Curtea, care a constatat violarea mai multor articole din convenţie.

Reclamantul a cerut 20.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral şi 4.500 de euro cu titlu de costuri şi cheltuieli. Curtea a acordat reclamantului 9.800 de euro cu titlu de prejudiciu moral şi 605 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli. În faţa Curţii, reclamantul a fost reprezentat de Roman Zadoinov, avocat din Chişinău.