Dacă priveşti dintr-o parte lucrurile, ţi se pare prea mare răutatea să faci mişto de un om aflat la ananghie. Numai că, sincer, nu e deloc aşa. Politicienii aceşti nu sunt deloc la ananghie. Au milioane de euro în conturi. Au furat şi au distrus România într-un hal fără de hal. Aşa că niciun fel de respect pentru hoţi. Poate că unii cetăţeni se simt chiar răzbunaţi un pic pe leprele corupte când îi văd pe jurnalişti muşcând cu ironie din ei.
Presa românească poate fi acuzată de multe lucruri. Despre jurnaliştii din România poţi spune multe chestii, unele nu prea frumoase. Cu toate acestea, presa de la Bucureşti are o calitate: dacă te prinde la înghesuială, ai pus-o. Puţini politicieni sunt în stare să reziste unui val de întrebări contondente. S-a întâmplat să prind unii politicieni, funcţionari la înghesuială. Tare îmi place să-i pisez de să le trosnească oasele. Acelaşi lucru îl recomand presei cuminţi şi mult prea îngăduitoare de la Chişinău.
Nu mă adresez aici colegilor de la Publika, Prime. Ei au mâinile legate, ştiu asta. Mă adresez celorlalţi jurnalişti, cei care îşi mai permit să-şi facă meseria fără restricţii. Dragi colegi, nu-i iertaţi. Politicienii din Moldova, în special deputaţii, nu merită nicio milă. Niciuna. Prea suntem miloşi, noi, moldovenii. Pentru Vladimir Voronin: ”Aţi suferit mult când ruda dumneavoastră, Reşetnicov, v-a părăsit şi a plecat la Plahotniuc?” Pentru Marian Lupu: ”Nu v-aţi săturat să fiţi purtătorul de cuvânt al lui Vlad Plahotniuc?” Pentru Mihai Ghimpu: ”Practic sunteţi rudă cu Traian Băsescu prin nepotul domniei voastre, s-a stricat relaţia de rudenie?” Pentru Alina Zotea: ”vă mai doare piciorul?” Pentru Vlad Filat: ”v-a ajutat greva foamei să slăbiţi?” Pentru Vlad Plahotniuc: ”nu v-aţi săturat să reveniţi în forţă?” Şi tot aşa… Sunt doar nişte exemple care mi-au venit în minte pe moment. Voi puteţi inventa ceva mai tare. Mai multă răutate, dragi colegi. Ei ne fură fără să crâcnească. Noi măcar să-i punem la stâlpul infamiei publice.
Jurnal.md
