Toată lumea priveşte uluită la această batjocură, de la cetăţeanul simplu, care îşi numără bănuţii şi nu ştie cum va ieşi din iarnă, până la ambasadorul Statelor Unite la Chişinău care a tot încercat să apeleze la conştiinţa unor politicieni complet surzi la vocea raţiunii (oare cum va califica Marian Lupu îngrijorarea domnului James D. Pettit: tot „ingerinţă în treburile altui stat”?). Partidul Democrat şi acoliţii săi ar fi putut să voteze împotriva guvernului Sturza în mod deschis, cinstit, „bărbăteşte” – epitetul favorit al aceluiaşi Marian Lupu –, dar au preferat boicotul laş şi sfidarea cetăţenilor, pe care i-au lipsit de dreptul lor legitim de a asculta şi evalua noua garnitură guvernamentală în frunte cu Ion Sturza, i-au lipsit de o dezbatere adevărată, serioasă, a stărilor de lucruri din Republica Moldova. Însă interesul cetăţenilor nu pare să-l frământe pe oligarhul Plahotniuc, finanţatorul PD, ci doar propriile vise de mărire. Instituind cenzura în parlament – pentru că o cenzură la adresa poporului a fost boicotul din 4 ianuarie! –, democraţii au desconsiderat propunerea de premier înaintată de preşedintele Nicolae Timofti. Iar acum PD se înfăţişează la noile consultări iniţiate de şeful statului cu o mină gravă, solemnă, încovoiaţi subit de o nemaipomenită grijă faţă de ţară.

Cum să te mai miri, dacă nici până astăzi Partidul Democrat nu a explicat, în termeni logici şi coerenţi, de ce a demis guvernul Streleţ, de ce a prelungit şi adâncit criza politică? PD, care a susţinut moţiunea de cenzură a socialiştilor împotriva propriului Executiv, dar insistă în continuare să facă guvern cu foştii parteneri de alianţă, ar fi trebuit să aibă motive foarte serioase pentru a demola un cabinet de miniştri pro-european la nici trei luni de la învestirea acestuia. L-au torpilat cu puţin timp înainte de începerea în noiembrie trecut a discuţiilor cu Fondul Monetar Internaţional pentru un nou acord ce urma să redeschidă în 2016 finanţarea externă atât de necesară Republicii Moldova. După cum din aceleaşi motive obscure a fost forţată demisia guvernatorului BNM Drăguţanu, care de mult trebuia destituit pentru incompetenţă şi neglijenţă în gestionarea sistemului bancar, numai că plecarea sa formală din post a fost gândită tot spre a servi o agendă secretă şi nicidecum interesul public.

Am intrat în 2016 fără guvern, fără buget, fără acord cu FMI, în prag de colaps financiar, iar gruparea care a provocat această criză politică absolut gratuită trăieşte într-o realitate paralelă. Este evident pentru toţi că ruşinosul boicot de luni, din Parlament, a fost minuţios regizat, scenariul cuprinzând chiar şi un deputat democrat venit în cârje la şedinţă (pentru a mima sacrificiul în numele poporului!), iar o deputată PL şi-a postat pe Internet genunchiul zdrelit, ca scuză pentru absenţa sa. De altfel, zâmbetele complice pe care şi le-au adresat dnii Ghimpu şi Candu înainte de şedinţă nu prevesteau nimic bun pentru noul guvern.

Dar apropo de comportamentul oscilant al lui Mihai Ghimpu din ultimele zile, sesizat de mai mulţi comentatori: ba spune că votează, ba că nu votează guvernul Sturza, după o logică numai de el pricepută. Liderul liberal i-a făcut procese de intenţie premierului desemnat, a acuzat şi continuă să acuze PLDM-ul de toate relele, punându-i în cârcă miliardul furat, deşi justiţia întârzie să ofere dovezi concludente în acest dosar, ca pe urmă tot el să-i invite pe liberal-democraţi în coaliţie. În acelaşi timp, Mihai Ghimpu nu are nimic de reproşat PD-ului, pe care ar trebui să fie supărat, dacă şi-ar aduce aminte că tocmai democraţii au dat peste cap înţelegerea de la aeroport, din februarie trecut, pentru formarea unei majorităţi PLDM-PD-PL, negociată în prezenţa unor emisari occidentali. Dimpotrivă, şeful liberalilor joacă de partea PD, susţinând acum şi pretenţia acestora de a înainta un premier şi trecând cu vederea modul fraudulos prin care au fost racolaţi cei 14 ex-comunişti. Un spirit critic foarte selectiv!...

Preşedintele Timofti a demarat consultările pentru desemnarea unui nou premier, însă există o serie de confuzii şi interpretări a celor întâmplate luni, 4 ianuarie, în parlament. Un grup de 17 ONG-uri, făcând referire la anumite articole din Constituţie, insistă pe ideea că lipsa de cvorum nu poate fi echivalată cu epuizarea primei încercări de învestire a guvernului şi că parlamentul trebuie să se convoace într-o şedinţă specială pentru a vota sau respinge cabinetul Sturza. De asemenea, multe comentarii a suscitat şi ultima decizie a Curţii Constituţionale, care a sugerat pe un ton imperativ preşedintelui să numească un premier propus de o „majoritate parlamentară absolută”, instituţionalizată.

Totuşi, această concluzie a Curţii Constituţionale nu ne spune dacă noua fracţiune majoritară, zisă Platforma Social-Democrată, formată pe şest, în condiţii dubioase, poate servi drept temei pentru decizia sa, de vreme ce tot Curtea Constituţională a refuzat mai înainte numirea unui premier pentru aceleaşi suspiciuni de corupţie. Acum, dacă cineva ar vrea să intre într-o dispută principială cu magistraţii de la Curtea Constituţională, care au demonstrat abilităţi scolastice deosebite în a-şi justifica verdictele, şi s-ar gândi să le semnaleze metodele „neortodoxe” prin care PD şi patronul său îşi confecţionează majorităţi absolute, ar intra probabil într-un „simpozion” fără sfârşit. Pentru că tot n-am înţelege de ce unii bănuiţi de corupţie trebuie denunţaţi şi neutralizaţi, iar alţii se cuvine neapărat aburcaţi la putere. În Moldova de azi, asemenea pertractări juridice şi stilistice ar semăna cu o discuţie despre sexul îngerilor într-un Constantinopol asediat de turci. Doar că spre deosebire de Bizanţul de altă dată, Moldova este asediată din interior şi linia de confruntare se întâmplă să treacă şi prin sălile de tribunal…

Actuala clasă politică îşi trăieşte cu pasiune intrigile şi interesele de putere şi vedem că nu-i pasă de soarta Moldovei. Aceşti oameni nu mai au ce căuta în funcţii publice. Pentru că în timp ce unii, cei cărora li s-a refuzat audierea în Parlament, au semnat cu o zi înainte Declaraţia de integritate, „majoritatea absolută” a deputaţilor din 4 ianuarie 2016, prezenţi sau absenţi la şedinţă, au bifat în condica imoralităţii.

Vitalie Ciobanu, Europa Liberă

Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.