Am observat o regulă. Cota de mizerie aruncată în spaţiul public creşte brusc atunci când apar oameni mai curaţi, mai spălaţi, mai puţin dispuşi la compromisuri decât cei de la putere. Cu cât este mai curat omul, cu atât mai mult vor dori bloggerii, analiştii, postacii să-l murdărească. Personal nu mai pot citi Facebook-ul de atâta mizerie. Nu mai pot deschide site-urile unor televiziuni, anumite bloguri fără să mi se inunde monitorul de murdărie. Am impresia că postacii, analiştii şi bloggerii plătiţi la bucată s-au transformat în vidanjori. Pentru cine nu ştie, vidanjor este un muncitor care curăţă fosele septice de caca. În popor li se mai spune şi căcănari. Ei bine, aceşti căcănari au ajuns să arunce murdărie în toţi şi în toate. Asta cu un scop bine definit: patronul lor să nu pară cel mai mizerabil!

Nu ai voie să spui ce crezi despre patronul lor politic că îţi sar căcănarii în cap. Căcănarii sunt şi comunişti în abordare, dacă nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră. Căcănarii altă treabă nu au decât să arunce cu mizerie. Este plin Facebook-ul moldovenesc de căcănari. Evident, pentru treaba pe care o fac sunt plătiţi. Aşa că, nicio iniţiativă mai aşezată, niciun gând mai curajos nu va scăpă de căcănari. Vor încerca să-l inunde în mizerie. Ce nu ştiu căcănarii, este că nu le reuşeşte… mereu. Şi ştiţi de ce? Pentru că aurul poate străluci până şi în noroi. În schimb, rahatul nu-l prea poţi deosebi de rahat.

Pe undeva mi-e milă de căcănari. Au ajuns atât e urât mirositori, că lumea se fereşte de ei. Au ajuns să îşi dea like-uri unii la alţii. Comentează unii la articolele altora. Un fel de comunitate urât mirositoare de căcănari. Numai din când în când mai apare cineva care le spune cu text deschis în comentarii că sunt vânduţi şi se vede de la o poştă. Însă cel care îndrăzneşte să facă asta realizează repede că nu e sănătos să vorbeşti cu un căcănar. Nici nu are rost. Şi uite-aşa, armata de căcănari ajunge să fie de… rahat. Oare ei ştiu asta?

Vitalie Cojocari